Despre mamele creștine și iubirea lor curată

Într‑o lume a materialului și a libertății înțelese greșit sub forma libertinajului, prea rar găsim modele. De aceea, mamele creștine caută repere, fiind preocupate să găsească soluții pentru creșterea, educarea și formarea pentru viață a copiilor lor. Nu știm câte dintre mamele de astăzi conștientizează că jertfa este singura cale prin care ne putem sprijini și ocroti copiii, asumați deplin ca daruri de la Dumnezeu. S‑a vorbit poate mult sau puțin despre jertfă, însă cred că despre jertfa mamelor creștine și mai ales a mamelor de monahi și de ierarhi prea puțin.

Educația din familiile creștinilor a fost ilustrată cu numeroase figuri de sfinți ori mari slujitori ai Bisericii și societății. Unele mame celebre, cunoscute ca educatoare ideale, sunt numai câteva din multele care au făcut din copiii lor oameni de o mare valoare creștină și socială.

Afirmăm cu tărie că la baza creșterii, educării și pregătirii pentru viață a fiecărui om iubitor de Dumnezeu a contribuit esențial și devotamentul unei mame bune, că mulți oameni ai lui Dumnezeu au ajuns să atingă sfințenia și ca urmare a unei opere pedagogice, a unei rugăciuni neîncetate și a unei jertfe continue a unei mame. Ne putem doar imagina ce simte o mamă singură care își vede unicul fiu sau unica fiică alegând calea mănăstirii și oferind lui Dumnezeu tot ce ea a avut mai scump.

Îndrumarea copiilor vine din credința puternică a unei astfel de mame sfinte în Hristos‑Domnul, Cel răstignit și înviat, și din dragostea față de Maica Domnului.

„Dați‑mi o generație de mame bune și creștine și voi schimba fața întregului Pământ!”, Sfântul Ioan Gură de Aur

Chipul jertfelnic al unei astfel de mame bune și creștine, al unei mame jertfelnice, ne este prezentat într‑o carte, intitulată sugestiv „Aduceri aminte despre viața mamei mele ELENA AIOANEI”, ce cuprinde mărturii impresionante, pline de lumină, despre viața unei mame iubitoare care, deși a trecut prin multe greutăți, a rămas fidelă Cuvântului Evangheliei, dăruind Bisericii noastre un slujitor, care, atunci când vorbește despre mame, aduce aminte de cuvintele păgânilor din primele veacuri creștine care, impresionați de mărturisirea credinței în Hristos în acele vremuri de prigoană a Bisericii, exclamau: „Ce mame au creștinii!” Ei bine, și în zilele noastre sunt oameni care își manifestă admirația la adresa lor.

Îndemnăm pe cei care vor să găsească un răspuns la aceste întrebări, pe mamele preocupate de creșterea și educarea dreaptă a copiilor lor, să parcurgă paginile acestei cărți impresionante. O carte‑omagiu dedicată mamei care, „cu multă hărnicie și înțelepciune, unind permanent rugăciunea cu munca, a știut să‑și crească fiul în dragoste față de Dumnezeu şi de Biserică, devenind un slujitor ales al Bisericii noastre. Acesta a moștenit de la mama sa dragostea față de frumusețile locurilor natale și ale sufletului românesc, pe care a știut să le zugrăvească neîntrecut în pagini memorabile. Viața lor a fost o continuă muncă jertfitoare, atât pentru familia lor, cât și pentru semeni, oferind mereu ajutorul lor comunităților parohiale și mănăstirești din zonă. După mutarea în Împărăția cerurilor a soțului său, Miron, în anul 2009, doamna Elena Aioanei s‑a dedicat şi mai mult lucrării misionare, devenind președinte al Asociației Femeilor Ortodoxe Române, filiala Fălticeni, împlinind, în această calitate, o serie de proiecte filantropice importante, aplecându‑se, cu multă jertfelnicie, asupra persoanelor vârstnice, vulnerabile, singure, cărora a știut să le fie sprijin nu doar material, ci și spiritual. Casa sa a fost un adevărat loc de liniștire și ospeție nu doar pentru mulți slujitori ai Bisericii noastre, ci și pentru unii cărturari ai neamului nostru. Va rămâne în inimile celor care au cunoscut‑o drept o mamă jertfelnică, grijulie și protectoare, o soție model, atentă și sensibilă la suferința și necazurile aproapelui”, menționa Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în mesajul de condoleanțe la înmormântarea mamei Elena Aioanei, din 14 martie 2023.

În paginile acestei cărți, cititorii vor descoperi chipul jertfelnic al unei mame care a avut întotdeauna lacrimi de bucurie, precum și de întristare, dar care niciodată nu i‑au diminuat dragostea de Dumnezeu și de „Măicuța Domnului”, cum frumos se adresa Împărătesei cerurilor.

În cele peste 600 de pagini vor descoperi o mamă jertfelnică, preocupată permanent de aspectele care țin de slujirea Bisericii în familie și în societate, care a crescut fără tatăl său, Grigore Ancuța, Erou la Cotul Donului și în Munții Tatra, care și‑a dat viața pentru țară în cel de‑Al Doilea Război Mondial. Aceasta avea doar 2 ani și ceva când tatăl a murit pe câmpul de luptă, lăsând în urmă trei copii orfani. Drama unei familii sărace nu i‑a îndepărtat de Dumnezeu, ci i‑a apropiat de Biserică. Sunt mulți oameni care astăzi se îndepărtează de Dumnezeu pentru încercări mult mai mici, în vreme ce această carte arată din nou că moștenirea pe care noi am primit‑o astăzi a fost rodul multor jertfe și lacrimi nemângâiate. Doamna Elena Aioanei a trecut prin durerea de nedescris a mamei care își conduce către mormânt un fiu, Dănuț, fratele mai mare al Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul. A trăit apoi cu dorul unei mame care a crescut, pentru a‑l afierosi lui Dumnezeu, pe unicul fiu rămas în viață, care a îmbrăcat haina monahală. Fiecare zi a fost un dor nestins după fiul ei, dar un dor al Bucuriei, știind că a oferit lui Dumnezeu ce a primit de la El.

În paginile cărții, Chipul plin de lumină și jertfelnicie al Mamei Elena Aioanei ne este prezentat prin numeroasele articole publicate în Ziarul Lumina și nu numai, în mesajele de condoleanțe cu prilejul mutării ei din această viață către lăcașurile cele veșnice din Împărăția Preasfintei Treimi, în ziua de 11 martie 2023, dar și în imaginile emoționante, de la sfârșitul lucrării, care ne‑o înfățișează pe doamna Elena Aioanei în momentele cele mai importante din viața dânsei.

Îndemnăm pe cei care au posibilitatea, și mai ales pe mamele care doresc să se inspire din viața luminoasă a Mamei Elena, să citească această carte care va oferi cititorilor imaginea unei mame care a iubit pe Dumnezeu și pe Maica Domnului, a iubit Biserica, care s‑a rugat mult, a plâns deseori la Sfintele Liturghii și al cărei chip se înscrie în rândul celor prezentate odinioară în paginile Patericului (sau Matericului).

Ziua de 22 octombrie, ziua de naștere a doamnei Elena Aioanei, va deveni de anul acesta o zi de rugăciune pentru cea care se bucură pururi cu toți cei care L‑au iubit pe Domnul și s‑au jertfit pentru El. L‑a iubit mult pe Dumnezeu și aceasta se vedea în ochii și zâmbetul de neuitat al dânsei. A trăit permanent cu gândul la Dumnezeu și la cei care au fost împreună călători în acest pelerinaj numit viață, la cei pe care i‑a iubit și‑i va iubi mereu și care pentru dânsa reprezentau cea mai de preț comoară.

Mărturisesc că am fost prezent la slujba de prohodire a acestei mame, a cărei jertfă poate puțini au înțeles‑o. Așa cum era de așteptat, slujba de înmormântare a fost demnă de chipul mamei Elena, chipul jertfei neobosite! Am plecat către casă cu gândul și inima la ce am trăit în acele două zile de prohodire! A fost sărbătoare pe pământ și sărbătoare în Cer, odată cu nașterea mamei Preasfințitului în Împărăția lui Dumnezeu. A fost ca o zi de Înviere! Au fost impresionante slujba, cântările, mulțimea ierarhilor, a celor peste 200 de preoți, diaconi și credincioși prezenți să înalțe o rugăciune pentru Mama Elena. Dragostea mamei va rămâne ocrotitoare în viața Preasfințitului și de acolo, de Sus, va ajuta mai mult, pentru că rugăciunea mamei pentru fiul ei deschide cerul și străbate văzduhul!

„Dormi în pace în mormântul în care fiul tău te‑a văzut coborând, ducând cu tine jumătate din sufletul său, sau mai bine zis, bucură‑te acolo sus în ceruri, unde urcă neîncetat sufletele evanghelizate de copilul tău. Lacrimile, cuvintele și strădaniile tale nu s‑au pierdut în zadar...”, L’abbe Mark.

„Deși suntem atât de fragili, să nu uităm niciodată că suntem zidiți să trăim veșnic”.