În așteptarea darurilor Duhului Sfânt

Duminica Cincizecimii este ziua din an în care prăznuim Pogorârea Du­hului Sfânt în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli în „foişorul de sus” din Ierusalim. Acest eveniment de început al istoriei Bisericii a avut loc la 50 de zile de la Înviere şi la 10 zile de la Înălţare.

Sinaxarul din Lunea Rusaliilor ne spune că Duhul Sfânt S-a Pogorât peste Apostoli „cam pe la ceasul al treilea din zi” (ora 9) şi pe neaşteptate „s-a făcut tunet din cer” ce a străbătut „mulţimea adunată la Ierusalim din toată lumea” venită la sărbătoarea iudaică a Cincizecimii. Conform acestui text aghiografic, Duhul Sfânt S-a pogorât în limbi de foc nu doar peste cei 12 Apostoli, ci şi peste „cei 70 de ucenici”. Aceştia împreună cu Apostolii „au început să grăiască în limbi străine”, după Pogorârea Duhului Sfânt. Fiecare Apostol „grăia limbile tuturor neamurilor”, încât „nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam”.

Duhul Sfânt Se pogoară peste Sfinţii Apostoli la 10 zile de la Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos pentru că timp de nouă zile cele nouă cete îngereşti au venit şi s-au închinat trupului îndumnezeit al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. După ce s-a încheiat închinarea îngerilor, Dumnezeu Fiul a rugat pe Dumnezeu Tatăl să trimită în a zecea zi pe Mângâietorul pe care l-a promis Sfinţilor Săi Apostoli, pe Dumnezeu Duhul Sfânt, Care să-i sfinţească şi să-i călăuzească în lucrarea lor de propovăduire la toate neamurile a Evangheliei aduse de El.

Pogorârea Duhului Sfânt se întâmplă într-o zi de sărbătoare pentru iudei pentru a fi cât mai mulți oameni adunaţi pentru prăznuirea Cincizecimii în Ierusalim, care apoi devin martori în lume ai acestei minuni dumnezeieşti şi vestea venirii Sfântului Duh să se răspândească la toate neamurile. Şi noi, la Rusalii, închipuim primirea de către toate neamurile a harului Sfântului Duh prin Taina Botezului, care-şi are începutul tocmai la Pogorârea Duhului Sfânt, prin frunzele de nuc binecuvântate de preot la finalul Vecerniei din ziua Cincizecimii. Primind această binecuvântare, cu toţii măr­turisim: „Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ție”.