Puterea Crucii şi a rugăciunii

Noi, creştinii, ştim cât de mare este puterea Sfintei Cruci şi mai ales cât bine dobândim de la Dumnezeu prin rugăciune. Dacă ne aplecăm asupra Sinaxarului,  vedem cum s-a manifestat în viaţa Sfinţilor Ciprian şi Iustina puterea Crucii şi a rugăciunii. De aceea, ne vom oprim asupra textului aghiografic, pentru a vedea cum Sfânta Iustina, cu puterea Crucii şi a rugăciunii, a îndepărtat lucrarea celui rău.

Dorind să o seducă pe Iustina, pentru că nu a reuşit prin propriile forţe, Aglaid (un tânăr dintr-o familie bogată a Antiohiei) a apelat la Ciprian pentru ca, prin vrăji, să o determine să cedeze dorinţelor lui. Acesta a chemat un duh necurat  şi l-a trimis la Iustina. Sfânta s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi diavolul a plecat ruşinat. Ciprian a trimis alt diavol „mai cumplit”, dar şi acesta s-a întors la fel ca primul, ruşinat de puterea rugăciunii Sfintei Iustina. Ciprian a chemat o căpetenie a diavolilor. Acest duh rău a luat chip de femeie pentru a o ispiti pe Iustina. Aceasta, prin puterea Crucii lui Hristos, a îndepărtat şi acest duh rău. 

Acatistul consemnează: „Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăția fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăția lui Aglaid, și s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar, întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte și cu puterea rugăciunii, a biruit săgețile aprinse, cele pornite împotrivă-i”.

Deci, cu puterea Crucii şi a rugăciunii, Sfânta Iustina a biruit puterea celui rău, iar Ciprian a devenit creştin, mărturisind credinţa în Hristos cu preţul vieţii și devenind martir al Bisericii alături de Sfânta Iustina. El s-a folosit de puterea Sfintei Cruci pentru a îndepărta pe cel rău care venise să-l piardă, după ce s-a lepădat de duhurile diavoleşti şi a urmat lui Hristos.

Tot Acatistul mărturiseşte credinţa Sfintei Iustina, care ne stă ca pildă, iar rugăciunea ei aduce „biruință împotriva diavolului”. Puterea rugăciunii Sfintei Iustina se fundamentează pe Sfânta Scriptură a Noului Testament, unde a văzut că rugăciunea femeii cananeence a fost ascultată. Aceasta Îl roagă pe Mântuitorul Iisus Hristos să o ajute pe fiica ei, care era chinuită de diavol: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon (Matei 15, 22)”.

La aceste cuvinte ale cananeencei se adaugă şi rugăciunea ei: „Doamne, ajută-mă (Matei 15, 25)”. În urma acestei rugăciuni şi a credinţei pe care o arată cananeeanca, Domnul nostru Iisus Hristos a tămăduit-o pe fiica ei chiar „în ceasul acela” (Matei 15, 28). Din acest exemplu biblic, Sfânta Iustina a învăţat cum să se roage pentru a nu cădea pradă ispitelor trimise de cel rău, dar mai ales cum să fie statornică şi puternică în credinţă. Acatistul ne spune că ea „în post și multă rugăciune I-a slujit lui Hristos”, iar „sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire” şi „ne-a învățat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire”.

În concluzie, putem spune că din exemplul Sfintei Iustina învăţăm cum, prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci unită cu rugăciunea, putem să biruim puterea celui rău şi să îndepărtăm lucrarea duhurilor diavoleşti.