Răspunsuri duhovniceşti: Cel mai mare post este cel însoţit de smerenie, milostenie, curăţenie, pocăinţă

Cei ce postesc de nevoie au vreo plată? Dar cei care nu pot posti din cauza bolii, a muncilor grele sau a lipsei, ce trebuie să facă?

Cei care postesc de nevoie, dacă vor mulţumi lui Dumnezeu pentru aceasta şi nu vor cârti înaintea Lui, vor avea plată pentru răbdarea lor, întrucât este scris: „În lupta aceasta grea aveţi nevoie de multă răbdare“ (I Timotei 6, 11). Şi iarăşi: „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre“ şi „cine va răbda până la sfârşit acela se va mântui“ (Matei 10, 22; 24, 13; Marcu 13, 13). Cei care nu pot posti din cauza bolii sunt dezlegaţi de Sfintele Canoane să mănânce unele mâncăruri de dulce de care au nevoie (Canoanele 8 şi 10 ale Sfântului Timotei al Alexandriei; Canonul 69 Apostolic etc.). Pentru cei care nu pot posti din cauza muncilor grele, nu am găsit în canoane dezlegarea postului pentru ei, doar de vor fi ostaşi sau deţinuţi. Aceştia, prin căinţă şi alte fapte bune, vor completa datoria postului trupesc. Despre această dezlegare, cel mai bine se cuvine a întreba pe episcopul locului şi pe preotul respectiv care, de la caz la caz, pot rândui alte fapte bune în locul postului.

Care este cel mai mare şi mai plăcut post înaintea lui Dumnezeu?

Nu orice post este post religios şi plăcut lui Dumnezeu. Numai acela este post plăcut şi bineprimit care se face întru numele Domnului şi după legea lui Dumnezeu, aşa cum a primit-o Adam, cum au învăţat-o proorocii şi cum au practicat-o toţi sfinţii (Facere 2, 16-17; 3, 26; Levitic 19, 29-31; Isaia 48, 1-6; Ioil 2, 12-15; Exod 14, 18; Matei 4, 2 etc.) . Sfântul Ioan Botezătorul a postit toată viaţa; Mântuitorul a arătat luminat ca să postim şi cum trebuie să postim (Matei 6, 16-18; Luca 21, 24) ; Apostolii au postit şi s-au rugat (Fapte 13, 3; 14, 23; I Corinteni 7, 5; I Corinteni 11, 27).

Aşadar, cel mai mare şi mai plăcut post este acela care se face după învăţătura Sfintei Scripturi, adică să fie însoţit de smerenie, de milostenie, de curăţenie, de pocăinţă, şi unit cu postul cel duhovnicesc, înfrânarea simţurilor şi a gândurilor. Aşa ne învaţă şi Sfinţii Părinţi. „Postul cel adevărat, zice Sfântul Teodor Studitul, şi bineprimit lui Dumnezeu este înfrânarea de răutăţi...“. (arhim. Cleopa Ilie, Convorbirea a treia)