Răspunsuri duhovniceşti: Dacă nu îşi iubeşte soţia, bărbatul se face răspunzător de îndărătnicia ei

Astăzi se înţelege din ce în ce mai puţin rostul bărbatului şi al femeii în căsnicie? Puteţi să ne spuneţi care este rostul lor în viaţa de familie?

Adevărul este că nu sunt de părere cu cuvântul acesta „astăzi“. Bărbatul şi femeia sunt aceiaşi cu cei pe care i-a creat Dumnezeu la început, cu un scop bine definit. S-a făcut o constatare: întrucât femeia a fost roabă mii de ani şi, cu ocazia Edictului de la Milan, Sfântul Constantin cel Mare a dat libertate şi femeii, ca să nu mai fie omorâtă fără judecată - s-a transmis atavic, adică a trecut peste veacuri teama femeii de bărbat, şi a rămas femeia cu spaimele acestea atavic transmise. Nu este permis acest lucru. Femeia înseamnă „împărăteasă dăruitoare“. Femeia, dacă zici că-i slabă, totuşi, din momentul în care te-ai angajat să te numeşti soţ, nu te poţi numi soţ, decât lângă o soţie. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă. Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu! Daţi-vă seamă că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: „Fie mie după cuvântul Tău“ (Luca 1, 15). Şi s-a schimbat destinul întregii omeniri, şi chiar al lui Dumnezeu în lume. Maica Domnului este o femeie care a deschis porţile fericirii, libertăţii şi veşniciei în lume. Femeia trebuie cu orice chip respectată. Ea joacă un rol primordial în ceea ce priveşte creaţia lui Dumnezeu, bărbat şi femeie.

Putem noi, oare, să desprindem o taină atât de importantă din cuvintele Mântuitorului: „Fără de Mine nu puteţi face nimic!“ Acestea sunt cuvinte dumnezeieşti, şi tot ce a spus Hristos este adevărat. Lumea creştină, dacă ar fi atentă numai la aceste cuvinte, ar fi mult mai controlată. Pentru că El este Viţa şi noi suntem mlădiţele. Poate mlădiţă să rodească ceva fără viţă? Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, deşi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei, că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent că i se spune, tot în aceeaşi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o iubeşte, nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci, trebuie să o iubească cu orice chip. În căsnicie se intră prin foarte multe transformări şi lucruri neprevăzute, datorită marilor intimităţi: naştere de copii, care nu se face numai citind cum se face, ci naşterea de prunci se face în modul cel mai normal de către toate femeile, fie împărăteasă, fie femeie de rând. Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, cuvântul femeie înseamnă „împărăteasă dăruitoare“ şi dăruirea este toată Scriptura. (arhim. Arsenie PAPACIOC, Sfânta Taină a Cununiei)