Răspunsuri duhovniceşti: „Să nu ne mândrim, ca să nu pierdem lacrimile“

Cum putem cunoaşte care sunt duhovnici buni pentru fiecare dintre noi?

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte! Să ne rugăm mai mult şi vom primi răspuns.

Se observă în unele părţi că se neglijează spovedania şi se dă prea des şi chiar necanonic Sfânta Împărtăşanie. Cum este mai bine de făcut în această situaţie?

Nu putem renunţa la Sfintele Canoane şi la practica milenară a Bisericii. Să mergem pe drumul Părinţilor şi înaintaşilor noştri, pe drumul canonic al Sfintei Tradiţii. Nu deasa împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasă spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Împărtăşanie este semnul slăbirii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Îndreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii încep cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, împăcare cu toţi şi smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem împărtăşi mai des, aşa cum arată Sfintele Canoane şi tradiţia Bisericii. Altfel cum să primeşti pe Domnul cerului şi al pământului în casă când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales de mândrie? Întâi avem nevoie de lacrimi, de rugăciune şi deasă spovedanie, apoi toate celelalte daruri ni se adaugă. Mănăstirile noastre întotdeauna au ţinut calea împărătească de mijloc. Când este cazul, să urmăm practic sfatul lor.

Rugăciunea fără lacrimi este primită? Cum putem dobândi lacrimi de pocăinţă?

Lacrimile sunt de mai multe feluri, dar cele duhovniceşti nu se dau, nici nu se împrumută, ci sunt un dar de la Domnul. Deci să le cerem atunci când vin, fie că ne rugăm cu gura sau cu inima, ele sunt mult folositoare, că sunt de la Domnul şi merg la Domnul. Numai să nu ne mândrim, ca să nu pierdem lacrimile.

(Convorbiri duhovniceşti cu părintele Paisie Olaru)