Reflecții pe marginea petiției adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române pentru a schimba data Paștilor

Câteva comentarii personale

I. Timpul ales de publicare a acestei petiții, anume înainte de praznicul Învierii Domnului din acest an, și apoi trimiterea oficială a ei la Patriarhia Română, după Paști, au avut efectul de a tulbura pe mulți credincioși tocmai în perioada acestei „Sărbători a sărbătorilor”.

II. Dorința ca toți creștinii să sărbătorească Învierea Domnului împreună, respectiv în aceeași zi, este legitimă, dar transformarea acestei dorințe într-o petiție publică adresată Patriarhiei Române și publicată pe internet pentru a putea fi semnată de cât mai mulți oameni este iresponsabilă, cu atât mai mult cu cât toate argumentele invocate în favoarea acestei petiții sunt incorecte și nu țin cont de discuțiile purtate de repre­zen­tanții Bisericilor Ortodoxe locale la nivel panortodox și chiar la nivel intercreștin mondial în legătură cu strădaniile de găsire a unei soluții pentru serbarea Paștilor de către toți creștinii în aceeași zi.

III. Intenția de a pune sub presiune conducerea Bisericii Ortodoxe Române pentru a lua o hotărâre prin care să se separe de tradiția tuturor Bisericilor Ortodoxe și să sărbătorească Paștile cu catolicii și protes­tanții doar pe motive de ordin social și cultural este o expresie a unei ignoranțe totale a specificului Bisericii Ortodoxe în general, cu atât mai mult cu cât „atât lumea apuseană, cât și cea răsăriteană s-au încurcat în calcule, greșite sau incoerente”, cum recunosc chiar autorii acestei pețiții.

IV. În acest an am sărbătorit Sfintele Paști atât de frumos și am văzut că în țară numeroși cre­din­cioși au participat la această sărbătoare în toate localitățile, de aceea, această petiție, semnată de oameni care se consideră adevărați credincioși orto­docși și sunt sau au fost foarte curtați în multe centre bisericești ale noastre, m-a întristat mai ales pentru cei care nu cunosc cum s-a pus până acum și cum se pune problema datei Paștilor din punct de vedere cu adevărat ortodox.

V. Regret amarnic că unii dintre re­prezentanții Bisericii noastre, fie mi­reni, fie clerici, se intimidează în fața unor curente culturale la modă în societatea românească pe care le imi­tă doar, fără să facă față lor cu un adevărat „nivel cultural ortodox”, cum ar fi spus părintele Stăniloae.

Cel mai grav lucru în acest sens mi se pare fenomenul de a folosi, în prezentarea realităților bisericești și chiar în publicații, o terminologie nepotrivită, pe care - cum îmi spunea un apropiat - trebuie să o asculți cu dicționarul în mână. Pentru a fi corect înțeles, nu sunt împotriva unui limbaj cât mai pe înțeles între credință și cultură, între teologie și filosofie, dar sunt împotriva confuziei între aceste domenii.

Reflecții pe marginea argumentelor folosite în această petiție

I. „Întâlnirea de la Constantinopol” din anul 1923 nu a avut scopul să „unifice calendarele”, deoarece până în acel an toate Bisericile Ortodoxe locale urmau același calendar. Congresul Panortodox întrunit la Constantinopol între 10 mai și 8 iunie 1923 a propus doar îndreptarea calendarului iulian în Bisericile Ortodoxe, după un calcul special, și nu doar o adaptare a calendarului gregorian.

Aceasta, pentru ca Bisericile Ortodoxe să urmeze același calendar ca și țările în care activau, țări care adoptaseră calendarul gregorian la recomandarea Ligii Națiunilor Unite. Din nefericire, acest congres nu numai că nu „a reușit chiar, pentru câțiva ani, să unifice calendarele”, ci dimpotrivă, prin faptul că unele Biserici Ortodoxe locale au acceptat îndreptarea calendarului, iar altele nu, atunci a apărut „problema calendarului” între Bisericile Ortodoxe.

II. În urma îndreptării calendarului iulian după anul 1923, Bisericile Orto­doxe locale s-au confruntat cu problema că Bisericile care au acceptat aceas­tă măsură au ajuns să țină toate săr­bătorile, inclusiv Paștile, nu „după calendarul gregorian”, ci după calendarul iulian îndreptat, respectiv cu 13 zile mai devreme decât Bisericile Ortodoxe locale care au păstrat în continuare calendarul iulian neîndreptat.

În acea perioadă de confuzie s-a ajuns la concluzia că se impune pentru Bisericile Ortodoxe să celebreze măcar sărbătoarea Paștilor împreună, și această concluzie a fost transformată în recomandare concretă către toate Bisericile Ortodoxe de către Confe­rința Ortodoxă de la Moscova, din 8-19 iulie 1948, după cum urmează:

Rezoluţia cu privire la problema Calendarului bisericesc

În dorinţa de a menţine unitatea bisericească, Consfătuirea Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale adunaţi la Moscova a procedat la cercetarea problemei calendarului, ajungând la concluzia că valoarea calendarului pentru Biserica Ortodoxă se determină mai întâi de toate prin poziţia acestuia faţă de data serbării Sfintelor Paşti; întrucât această sărbătoare trebuie să se facă pe bază de temeiuri biblice şi în conformitate cu hotărârile sobornicești (sinoade ecumenice) pretutindeni în acelaşi timp, într-o zi de Duminică, şi nu la aceeași dată cu Paştele iudaic. Pascalia alexandrină satisface complet această exigență bisericească.

Pentru a fi evitate diferențele în ceea ce privește sărbătorirea Sfintelor Paşti, din cauza multiplelor sisteme calendaristice ce există în uzul Bisericilor autocefale, Consfătuirea consideră că este obligatoriu pentru întreaga lume ortodoxă de a sărbători Sfintele Paşti, numai după stilul vechi (iulian), în conformitate cu pascalia alexandrină (s.n., V.I.).

Până la elaborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, Consfătuirea consideră că, în ceea ce priveşte sărbătorile fixe, fiecare Biserică autocefală poate să se folosească de calendarul ce a intrat în uzul Bisericii respective.

Consfătuirea consideră că atât clericii, cât şi mirenii au obligaţii de a urma stilul Bisericii locale în graniţele căreia ei locuiesc, primindu-l ca unul dintre obiceiurile acelei Biserici, respectarea căruia ne poruncesc Sfintele Canoane în numele unirii şi al dragostei.” ¹

III. Este adevărat că Biserica Orto­doxă Finlandeză și Biserica Ortodoxă Apostolică Estoniană țin în fond toate sărbătorile potrivit calendarului gregorian, cu precizarea că: a) Biserica Or­todoxă Finlandeză a adoptat în luna octombrie 1921 calendarul grego­rian și a început să celebreze Paștile la aceeași dată cu tradițiile creștine oc­cidentale și b) Biserica Ortodoxă Apostolică Estoniană a decis în anul 1920 să adopte calendarul gregorian, inclusiv cu privire la data Paștilor, pen­tru a urma același calendar, atât cu statul estonian, cât și cu comunita­tea protestantă majoritară. Dar aceste două Biserici Ortodoxe au luat măsurile înainte de Congresul Panortodox de la Constantinopol și au făcut acest lucru în semn de protest față de Biserica Rusă, de care se separau.

Precizăm că, mai târziu, Biserica Ortodoxă Georgiană a condamnat cele două Biserici nordice pentru măsuri. În sfârșit, aceste două Biserici minoritare au adaptat data Paștilor după calendarul gregorian pentru a celebra sărbătoarea în aceeași zi cu Bisericile majoritare din țările lor, ambele protestante de tradiție luterană.

Deci, dacă - potrivit petiției - argumentul acesta despre acomodarea mi­norității la practica majorității ar trebui urmat de comunitățile creștine din România, atunci catolicii și pro­testanții din țara noastră ar trebui să urmeze exemplul ortodocșilor, fără să uităm că greco-catolicii din România serbează Paștile împreună cu orto­doc­șii!

IV. Inițiatorii acestei petiții afirmă că recunosc „dificultatea de a sincroni­za calendarul, care se poate face doar prin dialog interconfesional și intraortodox”, dar, în mod evident, nu cunosc concluziile la care s-a ajuns prin acele dificultăți. Prima Conferință Panortodoxă Presinodală, desfășurată între 21 și 28 noiembrie 1976, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy - Geneva, Elveția, a reținut printre cele zece teme propuse pe lista Sfân­tului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe și tema intitulată atunci „Problema noului calendar”.

În comunicatul final al acestei con­fe­rințe se preciza printre altele: „Con­fe­rința s-a preocupat în mod special de problema sărbătoririi comune a Paș­tilor de către toți creștinii. Aceasta a constatat dorința care exista în sânul Bisericii Ortodoxe de a atinge acest scop și și-a exprimat acordul de principiu pentru realizarea lui.

Cu toate acestea, conferința, ținând cont cu seriozitate de practica Bisericii vechi așa cum a fost ea trăită în Răsă­rit, când se vorbește despre probleme în care este chemată la o expresie comună a tuturor creștinilor și ținând cont de dificultățile de ordin pastoral, care apar în anumite Biserici locale referitor la acest subiect - precum și de imperativele pastorale divergente ale ortodocșilor din Apus - și cu scopul de a face față problemei în mod echilibrat, a hotărât să supună chestiunea unui studiu, care să țină cont de toate situațiile și sub toate aspectele sale.

În acest scop, conferința a hotărât să se încredințeze Secretariatului pentru pregătirea Sfântului și Marelui Si­nod grija de a convoca, cel mai rapid posibil, un congres la care să participe ierarhi responsabili, canoniști, astronomi, istorici și sociologi, care va trebui să supună concluzia lucrărilor sale viitoarei Conferințe Panortodoxe Presinodale.”²

Urmare acestei recomandări, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod a organizat un „Con­gres pentru examinarea chestiunii unei celebrări comune a Paștilor de către toți creștinii în aceeași dumi­nică”, desfășurat între 28 iunie și 3 iulie 1977, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy. Precizăm că la acest congres Biserica Ortodoxă Ro­mână a fost reprezentată de preotul prof. dr. Ene Braniște, care a prezentat referatul de bază, foarte apreciat de participanți.

Dintre ceilalți reprezentanți orto­docși la acest congres îi mai mențio­năm pe Mitropolitul Ignatie de Latakia, care în anul 1979 a devenit Patriarhul Antiohiei, cu numele de Igna­tie al IV-lea Hazim (1979-2012), și pe Mitropolitul Vasile Krivoșein, al Bise­ricii Ortodoxe Ruse de Bruxelles și Belgia între anii 1960 și 1985, după ce petrecuse la Muntele Athos perioada 1924-1951.

La acest congres au fost prezentate referate cu privire la data Paștilor din punct de vedere istoric și canonic, apoi as­tronomic, precum și pastoral, socio­lo­gic și cultural, iar în final și din punct de vedere ecumenic. În legătură cu această ultimă perspectivă au fost pre­zentate următoarele trei contr­i­bu­ții:

a) pastorul Lukas Vischer, directo­rul Comisiei pentru Credință și Con­s­ti­tuție a Consiliului Ecumenic al Bi­se­­ricilor (CEB), cu titlul: Dată comună a Paștilor: note privind eforturile între­prinse de CEB;

b) monseniorul Eleuterio Fortino, din partea Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, cu titlul: Celebrarea comună a Paștilor și Biserica Romano-Catolică;

c) preotul anglican John Wynburn, cu titlul: Comentariu din partea unui observator anglican.

În legătură cu dezbaterile la nivel mondial referitoare la fixarea unei date comune a Paștilor pentru toți creș­tinii, trebuie evidențiat faptul că atât Biserica Romano-Catolică, cât și CEB, sau Comuniunea Anglicană dim­preună cu celelalte comuniuni creștine mondiale, care au avut toate câte o propunere concretă cu privire la o astfel de dată, au înțeles greutățile ortodocșilor și toate aceste comuniuni nu au vrut nici separat și nici toate împreună să adopte o dată comună fără participarea ortodocșilor și nici nu au încercat să îi dezbine pe orto­docși prin încercarea de a îi antrena pe unii împotriva altora.

În concluziile adoptate la sfârșitul congresului din vara anului 1977 au fost formulate în unanimitate concluziile întrunirii, prin care se sublinia că:

1) propunerile de sărbătorire a Paștilor la o dată fixă, fie în prima duminică din aprilie, fie după a doua sâmbătă din aprilie, susținute de Biserica Romano-Catolică și de CEB, nu pot fi acceptate de ortodocși, căci nu respectă recomandările Sinodului I Ecumenic;

2) simpozionul a constatat caracterul eronat al criteriilor actuale de calculare a datei Paștilor (computul) folosite în prezent de Biserica Ortodoxă, pe baza calendarului iulian neîndreptat, anume calcularea echinoc­țiului de primăvară la 21 martie este întârziată cu 13 zile față de calendarul solar, iar tabelele lunare din pascalie sunt întârziate cu 5 zile. Pe baza acestor constatări, congresul a propus să se recomande Conferinței Panortodoxe Presinodale, care urma consultarea unor astronomi, cu ajutorul cărora să se calculeze exact, pentru o perioadă cât se poate de lungă, fixarea primei duminici după lună plină care urmează echinocțiului de primăvară.

Acest congres a luat în considerare și „problema diasporei și a minorită­ților ortodoxe” în legătură cu care, în concluziile întrunirii, se precizează că „situația de minoritate nu justifică în sine luarea unor măsuri particulare pentru a se conforma la practica majorității locului. O astfel de atitudine ar fi împotriva coeziunii Bisericii Ortodoxe în totalitatea ei”³. În timpul discuțiilor cu privire la perspectiva schimbării datei Paștilor, Mitropolitul Vasile de Bruxelles a subliniat că aceasta „ar crea probleme, pentru că - în eventua­li­tatea unei celebrări comune - credin­cioșii din diasporă ar uita de sărbătoarea Paștilor și ar profita de concediu pentru a pleca în vacanță”⁴.

Pe parcursul celor 30 de ani pe­tre­cuți în diasporă, timp în care am cele­brat praznicul Paștilor în fiecare an la Parohia Ortodoxă Română de la Cham­bésy, subsemnatul am făcut ace­eași constatare, anume că, în cazu­rile când am sărbătorit Paștile în ace­eași zi cu occidentalii, mai mulți cre­din­cioși ai noștri, în special cei cu copii, au profitat de vacanță și au plecat în concediu, iar când am sărbătorit Paș­tile la date diferite, cum a fost cazul în acest an 2023, au fost prezenți foarte mulți credincioși, inclusiv unii care au venit la Geneva să își viziteze nea­murile sau prietenii.

Motivarea că sărbătorirea Paștilor ar fi în favoarea românilor ortodocși din diasporă, cum pretind autorii acestei petiții, este absolut falsă, pentru că tocmai în diasporă prăznuirea Paștilor de către români cu occidentalii și nu cu ceilalți ortodocși ar fi o catastrofă de neimaginat, mult mai greu de imaginat în diasporă decât în situa­ții de majoritate.

În sfârșit, celebrarea Paștilor de că­tre occidentali este atât de neînsem­nată, cu excepția celebrării de la Vati­can, încât nu se deosebește prea mult de o duminică obișnuită. Televiziunea elvețiană de limbă franceză a făcut într-un an un sondaj, întrebând oame­nii pe stradă ce înseamnă Paștile, și cei care știau ce eveniment este sărbă­torit erau extrem de puțini. La Geneva, care nu constituie în acest sens o mare excepție, majoritatea bisericilor protestante sunt goale, iar catolicii nu stau mult mai bine.

V. Urmare recomandării congresu­lui specialiștilor din vara anului 1977, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod a contactat următoarele instituții: Consiliul Astronomic al URSS, Institutul Astronomic Rechen de la Universitatea din Heidelberg, RFG, Observatorul Naval American, Observatorul astronomic al Universității din Atena, Grecia și Observatorul astronomic al Universi­tă­ții din Geneva, din partea cărora a obținut mai multe tabele cu determinarea exactă a duminicii după prima lună urmând echinocțiului de primăvară pentru o perioadă cât mai lungă posibil. Toate aceste tabele au fost cer­cetate comparativ de o comisie de astronomi întruniți la Centrul Ortodox de la Chambésy, în data de 3 februarie 1979. Rezultatele acestor consultații au fost publicate împreună cu actele congresului din 1977 în volumul numărul V din seria Synodica de la Cham­bésy, citat anterior.

Pe baza acestor contribuții, Secreta­riatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod a prezentat toate aceste informații, pentru cele de urmare, la a doua Conferință Panortodoxă Presi­nodală, desfășurată tot la Chambésy, între 3 și 12 septembrie 1982, care a luat în considerare toate acele recomandări și după discuții a formulat următoarele considerații:

„A doua Conferință Panortodoxă Pre­sinodală:

1) a ascultat şi apreciat în mod deo­se­bit explicaţiile ştiinţifice date în privinţa acestei teme de specialişti în astronomie şi a recunoscut că o determi­nare mai precisă a datei Paştilor - totdeauna în prima duminică după lună plină, care urmează echinocţiului de primăvară, conform hotărârii Sinodului I Ecumenic de la Niceea - ar putea, pe baza acestor date ştiinţifice, să contribuie la rezolvarea problemei;

2) procedând la o analiză mai aprofundată a acestei probleme, conferinţa a căzut de acord asupra următoarelor puncte de importanţă capitală:

a) această problemă este în ansamblu, dincolo de exactitatea ştiinţifică, o chestiune de luare de conştiinţă bisericească a Ortodoxiei una şi nedespărţită, a cărei unitate nu trebuie în nici un fel tulburată;

b) pentru Biserică este vorba de o temă care cere o evaluare responsabilă a sarcinilor sale pastorale şi a nevoilor pastorale ale turmei duhovniceşti;

c) în situaţia actuală a vieţii bisericeşti, poporul credincios al lui Dumnezeu nu este pregătit sau, cel puţin, nu a fost suficient informat ca să facă faţă şi să accepte o schimbare în problema determinării datei Paştilor.

Pentru toate aceste raţiuni, ea (a II-a Conferinţă Panortodoxă Presinodală, n.n. V.I.) a estimat că orice revi­zuire - în vederea unei mai mari precizii în determinarea datei Paştilor, pe care le sărbătorim de secole în comun - să fie repusă la vremea potrivită când Dumnezeu va binevoi.

Consideră ca necesară informarea cât mai sistematic posibilă a credincio­şilor fiecărei Biserici Ortodoxe locale, pentru ca Ortodoxia să poată înainta într-o lărgime de duh şi inimă, pe ca­lea realizării comune - în acrivie şi totodată în fidelitate faţă de duhul şi litera hotărârii Sinodului I Ecumenic - către o prăznuire comună a celei mai mari sărbători creştine, conform scopului acelui sfânt Sinod I Ecumenic.

Declară că azi calendarul şi opiniile privitoare la acest subiect, precum şi situaţiile dificile care s-au creat, nu trebuie să conducă la dezbinări, divergenţe sau schisme; chiar şi cei care nu sunt de acord cu Biserica lor canonică trebuie să adopte principiul venerabil şi consacrat de tradiţie al ascultării canonice faţă de Biserică, întrucât «sâmbăta este pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă» (Marcu II, 27).”⁵

În legătură cu aceste recomandări s-au conturat în cadrul întrunirilor de la fiecare nivel din contextul elaborării proiectelor de texte pentru Sfântul și Marele Sinod două tendințe: prima reprezentată de Bisericile de limbă greacă, la care s-a adăugat și Biserica Ortodoxă Română, care în legătură cu problema datei Paștilor susțineau calcularea acestei date pornind de la criteriile fixate la Sinodul I Ecumenic, dar „pe baza rezultatelor astronomice și științifice actuale”, iar cea de a doua grupă, formată mai ales de Bisericile slave, care „insista să afir­me că nu există o astfel de necesitate și că data Paștilor nu trebuie schimbată”.⁶

Întrucât acesta a rămas nivelul de considerare a temei privind „îndreptarea calendarului”, Sinaxa Întâistătătorilor și a Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe, întrunită în perioada 21-28 ianuarie 2016 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, considerând că nu s-a ajuns la un acord comun cu privire la această temă, aceasta a fost scoasă de pe lista temelor propuse Sfântului și Marelui Sinod.

Totuși, Sinaxa din ianuarie 2016 a făcut următoarea recomandare foarte importantă: „În ceea ce privește tema Calendarului, este potrivit ca fiecare Biserică să fie liberă de a pune în practică ceea ce consideră de cuviință pentru formarea duhovnicească a enoriași­lor săi, dar fără să modifice data sărbătoririi comune a Paștilor de către toți ortodocșii”⁷ (s.n., V.I.).

Chiar dacă discuțiile de la nivel panortodox nu au reușit să ajungă la un consens între toate Bisericile Ortodoxe cu privire la calendar și la calcularea exactă a datei Paștilor, în conformitate cu recomandările Sinodului I Ecumenic și pe baza nivelului actual al cunoș­tin­țelor astronomice privind calcularea exactă a echinocțiului și a primei luni pline după acesta, Bisericile Ortodoxe au hotărât să serbeze Paștile în continuare ca și înainte și să nu admită schimbarea acestui consens.

În lumina acestor considerații, recunoscând toate deficiențele calendarului, Biserica Ortodoxă Română nu se intimidează de perfida supoziție că, urmând să serbeze Paștile cu întreaga comuniune a Bisericii Ortodoxe celei una, ar urma „naționa­lismul religios (profund neortodox și necreștinesc), afectele antioccidentale, calculele politice sau încremenirea în calendare desuete”.

Parafrazând propria terminologie folosită de autorii acestei petiții, Bise­rica Ortodoxă Română urmează „calea bunului-simț” și sărbătorește „Învierea Domnului nostru Iisus Hristos” în unitate cu toți credincioșii ortodocși.

Grand-Saconnex, 25 aprilie 2023

Note:

¹ Viorel Ioniță, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până în 2009 - spre Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, Basilica, București, 2013, pp. 154-155.

² Viorel Ioniță, Hotărârile..., pp. 196-197.

³ „Procès-Verbaux et Textes du Congrès pour l’Examen de la Question d’une Célébration Commune de Pâques par tous les chrétiens le même dimanche”, în: SYNODICA, V, Edité par le Secrétariat pour la préparation du Saint et Grand Concile de l’Eglise Orthodoxe, Les Editions du Centre Orthodoxe, Chambésy - Genève, 1981, p. 111.

⁴ SYNODICA, V, p. 76.

⁵ Viorel Ioniță, Hotărârile..., pp. 200-201.

⁶ Viorel Ioniță, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Documente pregătitoare, Basilica, București, 2016, p. 44.

⁷ Viorel Ioniță, Sfântul și Marele Sinod..., p. 79.