„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
25 de ani de vrednică slujire a Bisericii
Vreme de mai bine de 25 de ani, foarte mulți dintre credincioșii timișoreni s-au obișnuit ca în Catedrala mitropolitană, în biserica parohială din Dacia, pe străzile din Zona Circumvalațiunii IV, în cimitire și în multe alte locuri și în nebănuite împrejurări, să întâlnească chipul senin și binevoitor, precum și înfățișarea luminoasă a Preaonoratului Părinte Trăilă Gherga, să-i asculte slujbele, sfaturile, predicile, dar mai ales să-l știe și să-l simtă pe el însuși alături de ei, la toate bucuriile și durerile lor.
Îl vor mai vedea, desigur, mult timp și de acum înainte, dar puțin schimbat, marcat oarecum de un sentiment pe care părintele niciodată nu l-a mai încercat: nostalgia de la vârsta pensionării. Din luna martie (a.c.) a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în mod oficial, fiind reîncadrat (la bază) vreme de încă 6 luni, urmând apoi a fi pensionat definitiv la data de 1 septembrie a acestui an.
Sfinția Sa a văzut lumina zilei la data de 2 decembrie 1949, pe frumoasele meleaguri cărășene, în localitatea Forotic, în casa părinților Ioan și Ioana Gherga, fiind cel mai mic între frați (ceilalți numindu-se Victoria și Achim).
Ca un semn de bune prevestiri, pruncul Trăilă de atunci va fi botezat chiar în ziua de Crăciun (25 decembrie 1949) în biserica din Forotic.
Părintele Trăilă și-a împlinit pregătirea teologică în cele două „temple” ale culturii și „științei despre Dumnezeu”, pe care le frecventau de obicei tinerii bănățeni și ardeleni: Seminarul Teologic din Caransebeș (1964-1969) și Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1969-1973), cursurile acestuia din urmă făcându-le la „fără frecvență”, pentru că între timp, în anii 1968-1969, în viața lui s-au petrecut câteva evenimente cruciale.
La 1 septembrie 1968, în biserica din Ferendia (Protopopiatul Deta), se cunună religios cu tânăra Dorina, fiică de „chiaburi” locali, foști deportați în Bărăgan: Gheorghe și Marta Cozac, buni creștini și buni români, cei mai de frunte gospodari ai Ferendiei. Apoi, la 9 noiembrie 1969, tânărul Trăilă Gherga este hirotonit în treapta diaconiei, în biserica din Ghilad (Protopopiatul Deta), iar hirotonia în treapta preoției o primește la 16 noiembrie 1969, în biserica Parohiei Herneacova (Protopopiatul Timișoara).
Slujirea preoțească a început-o tot de atunci, în Parohia Ferendia, încredințându-i-se spre suplinire și Parohia Clopodia (1974-1975), din Protopopiatul Deta.
Înainte de a deveni licențiat în teologie, Dumnezeu a binecuvântat casa tânărului Său slujitor și a preotesei Dorina, cu nașterea celor doi copii ai lor: Alina (1970), în prezent căsătorită tot cu un preot și mamă a unei minunate adolescente (Mădălina), și Daniel (1972), în prezent diacon la Catedrala Mitropolitană din Timișoara și tată al unei superbe fetițe (Ștefania).
Pentru meritele sale deosebite și pentru rezultatele excepționale obținute pe plan pastoral-misionar în parohie, părintele Trăilă Gherga este apoi transferat la Parohia Bocșa-Montană (1976), iar în anul 1978 este numit și preot misionar în cadrul Protopopiatului Reșița. Anul 1979 îi aduce o nouă apreciere, acordându-i-se rangul de iconom. Însă, potrivit Scripturii, „nu poate să se ascundă o cetate aflată pe vârf de munte” (Matei 5, 14). Așa și părintele Trăilă, făcându-se remarcat prin realele sale calități intelectuale și morale, dar mai ales prin tactul său pastoral și prin capacitățile sale administrativ-bisericești, în anul 1981 va fi numit director al Seminarului Teologic din Caransebeș. N-avea de unde să bănuiască măcar, în urmă cu 17 ani, când a trecut pentru prima dată pragul acestei școli, că îi va fi dat să ajungă chiar directorul ei!
Excelent dascăl, excelent manager, excelent coleg și colaborator cu toți ceilalți profesori, părintele Trăilă a format nu mai puțin de 10 generații de viitori preoți, care nu-l vor uita niciodată. De altfel, pentru meritele dovedite și pe acest „front” duhovnicesc, în anul 1985 el va fi distins cu gradul maxim de iconom stavrofor.
Cu toate acestea însă, inima sa tânjea după preoția-preoție, după viața liturgică de parohie, după slujirea propriu-zisă, cea de la Altar, și nu cea de la catedră. Drept care, regretatul Mitropolit Nicolae Corneanu l-a înțeles și, în semn de prețuire, l-a numit (în 1990) preot-paroh la Parohia Timișoara – Cetate, cu slujirea în Catedrala Mitropolitană, până în anul 1994, când, așa cum știm, ne-am mutat cu toții în noua biserică parohială din Zona Dacia.
Spre a ilustra slujirea sa în Timișoara în acești ultimi 25 de ani, considerăm că e de ajuns dacă menționăm faptul că părintele Trăilă a încreștinat nu mai puțin de 585 de suflete prin Taina Sfântului Botez, a cununat 486 de tinere perechi și a fost alături de durerea și doliul familiilor a 2 624 de răposați, ceea ce nu poate raporta oricine.
Chiar dacă din punct de vedere administrativ după cei 46 de ani de preoție părintele Trăilă Gherga se pensionează acum, el rămâne și pe mai departe părintele și duhovnicul nostru al tuturor, pe care îl iubim și căruia îi dorim mulți ani de viață și de aleasă slujire, trăind mereu cu satisfacția misiunii împlinite, căci „preoții care își țin bine dregătoria trebuie să se învrednicească de îndoită cinstire, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura” (I Timotei 5, 17), așa cum a făcut și face părintele Trăilă, și cu siguranță Bunul Dumnezeu i-a scris deja numele „în ceruri” (Luca 10, 20), alături de cele ale tuturor aleșilor Săi.
Întru mulți și fericiți ani, părinte!