65 de ani de la deportarea în Câmpia Bărăganului

În perioada 16-18 iunie în mai multe orașe s-au desfășurat o serie de evenimente menite să comemoreze 65 de ani de când regimul de ocupaţie sovietică a deportat în Câmpia Bărăganului zeci de mii de familii înstărite din Banat, considerându-le ca făcând parte din rândul „elementelor care pot deveni periculoase pentru regimul comunist”.

La 18 iunie 2016 s-au împlinit 65 de ani de la înfăptuirea uneia din cele mai mari crime ale dictaturii regimului communist din România, deportarea în Bărăgan a zeci de mii de persoane din zona de vest a țării.

Evenimentele au debutat joi, 16 iunie, la Muzeul Satului Bănăţean, unde au fost lansate cărțile: „Desculți printre ciulini. Mărturii despre deportarea în Bărăgan”, de Marcel Sămânță, și „Sârbii în Golgota Bărăganului. Noi contribuții”, autori Miodrag Milin și Sfetcu Mihailov. De asemenea, au fost prezentate și două cărți reeditate: „Deportarea în Bărăgan – Destine – Documente – Reportaje”, autori Viorel Marineasa, Daniel Vighi și Valentin Sămânță, și „Lagărul deportării. Pagini din lagărul Bărăganului, 1951-1956”, de Rafael Mirciov.

Vineri, 17 iunie, la Casa Adam Müller Guttenbrunn din municipiul Timişoara, a avut loc simpozionul cu tema „Deportarea în Bărăgan – sinteze și reevaluare”, cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la deportarea în Bărăgan, simpozion moderat de prof. univ. dr. Viorel Marineasa.

La întâlnire au fost prezente oficialități locale și județene, dar şi oameni de cultură, deportați, urmași ai celor care au avut de suferit de pe urma deportării în Bărăgan, precum și alți invitați.
„În noaptea de 18 spre 19 iunie 1951, a doua zi de Rusalii, a început deportarea a 40.320 de persoane (peste 44.000 de persoane după unii autori), care alcătuiau 12.791 de familii din zona de vest a țării. Deportații refuzau în mod organic comunismul, fapt pentru care erau catalogați «dușmani ai poporului», «elemente subversive», care aveau «manifestări dușmă­noase» fiind considerați o piedică în comunizarea agriculturii. Deportarea este un fenomen de masă, fiecare deportat a trăit această tragedie în felul său personal. O lecție de istorie care, din păcate, nu se învață la școală. Este datoria noastră să nu uităm cele întâmplate, pentru a nu se mai repeta niciodată”, a precizat Petru Mirciov, președintele Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan.

În cadrul evenimentului a fost vizionat și un episod din filmul „Deportații”, realizat de Filaret Acatrinei. A urmat sesiunea de comunicări, unde conferențiarii invitați și-au prezentat ultimele lucrări specifice temei întâlnirii.

Programul dedicat împlinirii a 65 de ani de la deportarea în Bărăgan s-a încheiat sâmbătă, 18 iunie, în Parcul Justiției din Timişoara, unde s-a desfășurat un ceremonial religios de comemorare a momentului deportării în Bărăgan. Organizatorul evenimentului a fost Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan.

Scurt istoric

Prin Hotărârea 344 din 15 martie 1951 Ministerul Afacerilor Interne este autorizat să decidă dislocarea din orice localitate a persoanelor care prin manifestările față de poporul muncitor dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română. Celor mutați li se va putea stabili domiciliul obligator în orice localiatate. Pe această bază se decide deportarea în Bărăgan.

Deportările au fost făcute în vara anului 1951 (în iunie, de sărbătoarea Rusaliilor), pe fondul unor relaţii conflictuale apărute între liderul comunist de la Moscova, Iosif Vissarionovici Stalin, şi liderul comunist de la Belgrad, Iosif Broz Tito.

În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru guvernul comunist de la Bucureşti, care, îndemnat fiind să urmeze modelul sovietic, a decis dislocarea unor familii ale ţăranilor înstăriţi în arida Câmpie a Bărăganului.