„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Cartea care apropie sufletul de Dumnezeu
Cu ocazia ediției a XVI-a a „Zilelor Culturii și Spiritualității Răcășdiene”, a fost lansat volumul de poezii religioase „Dar și misiune” al poetei Adriana Boia. Lucrarea reprezintă cel de-al șaselea volum de poezii religioase al poetei, care au menirea de a sublinia importanța apropierii sufletului de Dumnezeu, de ceea ce contează cu adevărat în existența umanității.
Adriana Boia a încercat, prin noul său volum de poezii, să aducă în sufletele cititorilor săi lumina dumnezeiască și bucuria trăirii unei relații vii, dinamice cu Dumnezeu.
„Subiectul acesta este inepuizabil, stârnește și controverse, dar pentru mine este fascinant! Este acel ceva pe care-l căutam de mult, fără a conștientiza, dar nu s-a materializat până acum și nu aș renunța la el niciodată, mă reprezintă. Versurile acestea sunt natura mea, eul meu, menirea mea, talantul meu cel prețios, credința, pasiunea, regăsirea, împlinirea, relația mea cu bunul Dumnezeu și cu mine însămi, în același timp. Nu întâmplător am intitulat sugestiv și titlul volumului «Dar și misiune». Mă închin în Fața Creatorului și-I mulțumesc pentru încredințarea talantului: «Să-L purtăm prin lume, strălucind,/În icoana-I omenească făr egal,/E o misiune, s-o împlinim cu jind,/Să înmulțim talantul Său regal!/»”, a subliniat poeta Adriana Boia.
Adriana Boia, poetă cunoscută din comuna Răcășdia, a îmbrățișat cu multă deschidere aprofundarea studiilor superioare teologice. Remarcând cu tristețe distanțarea făpturii omenești de Dumnezeu, dar și faptul că oamenii tratează cu superficialitate atât arta, cât și propriul suflet, poeta Adriana Boia a hotărât să aducă, prin cel mai nou volum, un cadou poetic, intitulându-l frumos „Dar și misiune”. Ca studentă la Teologie, și-a asumat misiunea de a propăvădui cuvântul lui Dumnezeu și de a ajuta cititorii să își deschidă sufletele spre ceresc, acele suflete aflate mereu în căutarea fericirii, dar care nu aprofundează relația cu Dumnezeu, relație ce poate fi atât de specială, fiind totodată singura cale reală spre fericirea autentică, desăvârșită.
Pe lângă dialogul cu cititorii, prin care poeta îi îndeamnă la rugăciune și închinare, Adriana Boia și-a exprimat, în poeziile sale și dorurile sufletului însetat de Dumnezeu, de bine și de frumos, ca un cânt al durerii față de răutatea și indiferența lumii. (Nana Filip)