Copiii Centrului de zi „Antimis” din Timişoara în vizită la Uzina de apă

Ieri, cu prilejul programului şcolar „Săptămâna altfel”, 20 de copii de la Centrul de zi „Antimis” din Timişoara, însoţiţi de pedagogii sociali Luciana Pereş şi Camelia Vasiescu, au ales să-şi petreacă o zi din săptămână la cea mai importantă secţie a societăţii responsabile de furnizarea apei în Timişoara, Aguatim,  în locul cunoscut timişorenilor cu numele de Uzina de apă. Acest spaţiu, deschis doar la anumite momente aniversare sau cum a fost şi zilele trecute când s-a marcat Ziua Internaţională a Apei, atrage atenţia,  întrucât fiecare om, dar cu atât mai mult un copil este interesat să vadă cum se face apa ce ajunge în casă la robinet. Tocmai de aceea entuziasmul copiilor şi educatorilor a fost deosebit prin faptul că inginerii de serviciu au avut amabilitatea de a-i conduce la locul de captare a apei din râul Bega, apoi la bazinele de tratare, la staţiile de clor şi camera motoarelor de mare presiune ce trimit apa spre abonaţi prin cei peste 600 de km de reţea ce străbate oraşul de la un capăt la altul.

Spre admiraţia  copiilor, dna ing. Katalin Bodor, şef secţie Apă Timişoara, a declarat: „Suntem foarte  bucuroşi că aţi vizitat cea mai importantă Uzină de apă din oraş şi trebuie să ştiţi că apa nu este doar un element esenţial pentru viaţă, ci şi un  dar al lui Dumnezeu pe pământ. Tocmai de aceea trebuie folosită cu multă grijă, adică cu maximum de responsabilitate,  întrucât resursele de apă la nivel planetar sunt în scădere şi de aceea există zone pe glob ­unde apa este chiar mai preţioasă decât aurul. Dacă peste timp veţi ajunge să lucraţi în acest domeniu, veţi înţelege mai uşor ce vă spun eu astăzi, întrucât dacă apă nu va mai fi, nici viaţă nu va mai fi”.

Tot în acest context, Claudia Bencec, coordonatoarea centrului, a concluzionat: „În fiecare an, pe lângă activităţile zilnice pe care le facem după terminarea orelor, adică servim masa de prânz şi temele de la clasă, încercăm să dăm copiilor şi o educaţie civică responsabilă, având în vedere că majoritatea copiilor noştri provin din familii cu anumite carenţe materiale şi educaţionale,  fapt ce ne determină să suplinim aceste carenţe atât din punct de vedere social, cât şi spiritual”.