Credincioși arădeni în pelerinaj la Prislop și Nandru

Sâmbătă, 8 iulie, 70 de credincioși din Parohia Arad-Șega II, Protopopiatul Arad, împreună cu alți credincioși de la parohiile vecine, coordonați de părintele Filip Albu prin sucursala locală a Agenției BASILICA Travel, au plecat în pelerinaj la Mănăstirea Prislop și schitul de la Nandru, din județul Hunedoara.

Pelerinajul la părintele Arsenie Boca, Sfântul Ioan de la Prilop și Sfântul Nectarie a pornit pentru unii ca o cale spre împlinirea rugăciunilor, pentru alții ca o călătorie de mulțumire sau, de ce nu, chiar ca un traseu, dintr-o dorință de curiozitate. În orice caz, a fost un drum și o destinație. După popasul la mormântul părintelui Arsenie și urcușul la peștera Sfântului Ioan de la Prislop, grupul de pelerini a ajuns la Schitul „Sfântul Nectarie”, unde s-au rugat împreună, citind paraclisul Sfântului Nectarie. Aici părintele Nifon, viețuitor al schitului, a ținut un cuvânt de învățătură și a împărtășit pelerinilor arădeni din minunile pe care le-a făcut Sfântul Nectarie în acest schit și mai ales a reamintit că suntem vremelnici ca oameni, dar veșnici dacă ne raportăm la Dumnezeu. Hristos e prezent la fiecare Liturghie, „în fiecare Liturghie, Eu mă cobor din nou la voi”, dar depinde de fiecare credincios dacă dorește să-L întâlnească pe Hristos Domnul.

Cei care au participat la acest pelerinaj au înțeles rolul Bisericii și al rugăciunii în viața lor.

„Pregătiți nu vom fi niciodată să ne schimbăm viața, dar să încercăm nu ar trebui să ne împiedice nimeni și nimic. Suntem vii în măsura în care conștientizăm prezența lui Hristos în viața noastră și aceasta se poate face datorită Liturghiei. Comuniunea din Liturghie ne ține vii, iar rugăciunea unuia pentru celălalt ne întărește. Oare după un pelerinaj mai suntem aceiași care am fost atunci când am plecat? Totul a reprezentat niște simpli kilometri, niște oameni care stau unul lângă altul, într-un autocar sau microbuz, într-un timp care trece paralel cu ei? Se pune astfel întrebarea: ne identificăm cu timpul pe care l-am trăit? Gândurile noastre, trăirile, simțirile, faptele au rămas neschimbate? Ne-a atins măcar ceva din tot ceea ce semnifică un pelerinaj? E doar o evadare din cotidian și un refugiu temporar sau e o urmă ce se imprimă în minte, ca mai apoi să ajungă în inimă și să se facă vizibilă în întreaga făptură și în modul nostru de a viețui? Suntem unici și fiecare percepe, simte, trăiește într-un mod individual și în fiecare dintre noi această întâlnire a produs ceva diferit; un răspuns la rugăciune, o bucurie, o lacrimă, poate chiar o minune. Depinde de fiecare cum face să păstreze vie această amintire în viața sa”, a precizat Gianina Cristina ­Ciupuligă, pelerină.

Acest pelerinaj a contribuit la înțelegerea credincioșilor că Hristos e prezent pururea în viața noastră și că Maica Domnului și sfinții ne sunt mijlocitori. Pentru rugăciunile Părintelui Arsenie, ale Sfântului Ioan de la Prislop, ale Sfântului Nectarie și pentru mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii.