„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Debutul conferințelor prepascale, la Timișoara
În perioada 9 martie - 6 aprilie, Specializarea de Teologie Ortodoxă a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, împreună cu Arhiepiscopia Timișoarei și Asociația Studenților Creștin-Ortodocși - Filiala Timișoara, organizează seria de comunicări prepascale, cu genericul „Iconologia și Iconografia - Tezaurul Ortodoxiei”.
În sala festivă a Centrului eparhial a avut loc, la sfârșitul săptămânii trecute, prima conferinţă susţinută de pr. asist. dr. Adrian Covan, de la Facultatea de Teologie din Timişoara, intitulată „Simbolul dogmatic al icoanei”. La eveniment au fost prezenți părinții profesori și cadrele didactice de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, clerici și numeroşi studenţi.
Începând cu iconografia ancestrală a cultului israelit și culminând cu înflorirea efervescentei perioade a secolelor 8-9, pr. prof. Adrian Covan a realizat o radiografie a iconologiei creștine, arătând că aceasta este parte constitutivă a memorialului dogmelor revelate în climatul sinodal-ecumenic al Bisericii. Prima secțiune a pornit de la aspectul dogmatic fundamental, respectiv dogma triadologică, centrată pe nucleul terminologiei niceene, arătând că teologia iconică se întemeiază pe aserțiunea scripturală conform căreia „Iisus Hristos este Chipul văzut al Dumnezeului celui nevăzut”, subliniindu-se astfel că baza teologiei icoanei este tocmai prezența reală, ca om, a lui Iisus Hristos. Pornind de aici, părintele profesor a reliefat faptul că „evoluția sinoptică a teologiei și a artei, derulată în arealul provocărilor ecleziale, mandatează icoana spre a reprezenta, la toate nivelurile, din punct de vedere dogmatic și obiectual-latreutic, teologia ortodoxă”. S-a evidențiat și faptul că icoana „este un element structural al doctrinei creștine, nu doar un eveniment comunitar, subsumat domeniului cultic, ci având o semnificație capitală din punct de vedere teologic. Ea pune în lumină ipostasul și amprenta existenţială a acestuia, care rezultă din relațiile interpersonale”.
În altă secțiune a prelegerii, părintele conferențiar a vorbit despre rezonanța iconologică a onomatologiei divine vechi-testamentare. Chiar dacă Ființa divină nu poate fi definită și nici limitată de imaginile create, totuși cuvintele dumnezeiești revelate ale Vechiului Testament ne spun ceva despre Dumnezeu. În acest sens, părintele Adrian Covan a menționat: „Onomatologia divină a Vechiului Legământ are o profundă rezonanță iconologică. Mesianitatea, adică calitatea supremă de Răscumpărător al lumii, proprie Fiului lui Dumnezeu, este gajată de onomastica biblică vetero-testamentară.
În încheierea conferinţei, Corul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, dirijat de diacon asist. dr. Ion Alexandru-Ardereanu, a susţinut un recital coral specific perioadei Postului Mare. Seria de comunicări prepascale este organizată ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședințele sale de lucru din 28 şi 29 octombrie 2015, cu privire la declararea anului 2017 în Patriarhia Română drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti.