Dezvoltarea sustenabilă în zona rurală

Arhiepiscopia Timișoarei și Asociația Peisagiștilor din România - filiala teritorială Vest, au organizat joi, 16 martie 2017, la Mănăstirea Românești, o întrunire cu preoții din cadrul Protopopiatului Făget, care au pe raza parohiei biserici de lemn sau biserici de lemn monument istoric, intitulată „Patrimoniul de lemn din zona Făgetului”.

Alături de aceștia au fost prezenți și alți opt preoți din Protopopiatul Lugoj, împreună cu conducătorii celor două oficii protopopești, toți primind recomandări din partea unor specialiști în ceea ce privește protejarea, conservarea și promovarea bisericilor de lemn din județul Timiș. Această activitate de informare face parte din proiectul „Biserici înlemnite din Banat”, inițiat în 2014 de către Asociația Peisagiștilor din România, proiect care are drept scop readucerea în folosire și scoaterea din conul de umbră al istoriei în care au căzut, în ultimul veac, cele din urmă biserici de lemn din Banat. Proiectul, pe lângă faptul că reunește specialiști din varii domenii: arhitecți, peisa­giști, restauratori de artă, urba­niști, dendrocronologi, biologi, istorici ai artei, etnologi și dulgheri, urmărește să salveze nu doar bisericile, ci să ajute la ceea ce se numește astăzi, în limbaj de proiect european, dezvoltare sustenabilă în zona rurală.

Evenimentul a debutat în paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, cu oficierea Acatistului Mântuitorului Iisus Hristos, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. În partea a doua a întrunirii, mai mulți specialiști din Asociația Peisagiștilor din România - filiala teritorială Vest au prezentat, în Power Point, diverse referate despre valoarea lemnului, ca prim material al arhitecturii tradiționale, subliniindu-se faptul că bisericile de lemn sunt expresia cea mai rafinată, din punct de vedere arhitectural, a artei constructive vernaculare românești, dar cu o fragilitate inerentă, întrucât lemnul este un material viu, iar anumite greșeli care duc la degradarea bisericilor de lemn pot fi letale. De asemenea, s-a vorbit şi despre protejarea decorației pictate și întreținerea corespunzătoare a obiectelor de cult, accentuându-se faptul că între­ținerea unei biserici-monument și a componentelor sale artistice se referă atât la patrimoniul imo­bil (pictura parietală, pictura pe lemn), cât și la patrimoniul mobil (icoane, obiecte de cult, elemente de mobilier, iconostas etc.), iar starea de conservare a tuturor acestor elemente se află în strânsă legătură cu starea de conservare a ansamblului arhitectural și a mediului ambiant, întrucât deteriorarea suprafe­țelor pictate reprezintă efectul unor agenți distructivi care alterează, treptat, aspectul, forma, natura și rezistența materialelor. În acest sens, s-a vorbit despre factorii de degradare externi (fizico-chimici, biologici și antropici) și interni (vicii de tehnică, reacții în materialele constituente ale picturii), despre mecanismele degradării picturii și formele lor de manifestare (începând cu degradările preluate de la nivelul structurii lemnoase, continuând cu degradările care acționează din exteriorul stratului pictural către profunzime și până la acțiunile factorului uman asupra structurii stratificate a spațiilor și obiectelor pictate). Un alt punct important l-a constituit valoarea peisajului cultural din care fac parte bisericile de lemn, având în vedere faptul că monumentul istoric de tip biserică de lemn este considerat, de statul român, un element reprezentativ al patrimoniului țării, precum și o expresie vernaculară a peisajului cultural în numeroase zone rurale din țară. În acest sens, s-a vorbit despre importanța protecției vecină­tă­ților bisericilor de lemn, întrucât acestea au un rol major în conservarea specificului local, ca parte integrantă a peisajului cultural local, peisaj care, la rândul său, are însemnătate deosebită în promovarea turistică a zonei. În continuare, Chiriarhul Banatului a apreciat efortul acestor tineri care doresc să salvgardeze, cu ajutorul unor specialiști din domeniu și într-un mod profesionist, bisericile de lemn din județul Timiș. Totodată, a men­ționat că, în fișa postului unui preot, trebuie să se găsească nu numai partea liturgică, ci și partea aceasta de conservare și de păstrare a acestor biserici, vechi de peste 300 de ani, pentru că niciodată nu se vor mai recupera bisericile care s-au prăpădit. La final, toți preoții prezenți au primit din partea organizatorilor câte un ghid necesar între­buin­țării, protejării și conservării bisericilor de lemn. Dacă la sfâr­șitul sec. al XIX-lea în Banat erau peste 200 de biserici de lemn, astăzi, pe întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei, se mai găsesc 26 de astfel de biserici, dintre care 23 sunt declarate monumente istorice. Numai în zona Făgetului există 15 biserici de lemn, toate cuprinse în lista monumentelor istorice, multe dintre ele fiind de categoria A.