Mihail Gașpar, corifeu al culturii bănățene

Protopopul Mihail Gașpar este ziaristul, poetul și prozatorul bănățean care se exprimă în limba simplă a țăranului, dar și în limbajul erudit al avocatului, al dascălului, al omului politic, iar stilul său îl așază lângă scriitorii români erudiți, cultivați, cu un pronunțat caracter modern.

A văzut lumina zilei la 12/24 ianuarie 1881 la Gătaia, județul Timiș. Provine dintr-o familie ce își avea obârșiile în Ardeal. Tatăl, Gheor­ghe, a fost preot în Gătaia, unde a păstorit 20 de ani, iar mama, Elena, se trage și ea din familie de preoți care au păstorit în zona Banatului. Școala primară o face la Gătaia, apoi urmează cursurile liceului maghiar din Timișoara, unde se remarcă prin câștigarea unor premii (1896-1897). Se transferă la Becicherecul Mare, iar în 1898, la Beiuș, unde stă doi ani. Anii petrecuți în gimnaziile românești îl ajută să-și perfec­țio­neze exprimarea în limba română și să cunoască istoria națională. Dar este și un bun cunoscător al limbilor maghiară și germană. În 1900 este admis la Institutul Teologic din Banat, singura școală superioară din Banat, unde îl are ca diriginte pe ilustrul profesor Iosif I. Olariu, director al institutului. Tot în această perioadă este membru activ al Societății de lectură „Ioan Popasu“ (1902). După absolvirea institutului teologic se căsătorește cu Livia Blajovan, cu care are doi copii: Titus și Ionel.

Între anii 1903 şi 1911 audiază câteva cursuri la Facultatea de Drept din Budapesta. Și tot în anul 1903 este ales diacon al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj. De menționat este faptul că Lugojul era în anul 1900 centrul politicii naționale românești, pentru că dr. Valeriu Braniște a fondat ziarul „Drapelul”, al cărui scop era solidaritatea națională, politică, socială și culturală a tuturor românilor din țările coroanei Sfântului Ștefan.

În scurt timp, Mihail Gașpar devine colaborator apreciat al ziarului „Drapelul” și publică în acesta sub pseudonimul Sorin. În vara anului 1905, cu alți colegi de redacție, tipărește articole de fond, de redeșteptare a conștiinței naționale și este condamnat la închisoare pentru două articole intitulate: „Ne trebuiesc fapte” și „Care era ținta?”. La proces recunoaște articolele, dar consideră că nu are nici o vină și este condamnat la 10 luni de închisoare.

Îndeplinește și funcția de secretar al Reuniunii de Cântări și Fond Teatral din Lugoj. Se cunoaște că a fost un animator al mișcării teatrale din Banat și lasă în urmă o corespondență valoroasă. Se păstrează cores­pondența purtată cu Zaharia Bârsan, scriitor și actor român, director al Teatrului Național din Cluj, animator al mișcării teatrale din Transilvania, și cu Nicolae Iorga, ale cărui idei le propagă în Banat. Astfel devine cel mai îndrăgit conferențiar din Banat, fiind invitat de nenumărate ori la seratele literare ale tineretului.

Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului național, folosește, alături de redacția ziarului „Drapelul”, și amvonul bisericii, profitând de aceasta ca tribună de educație națională și de apărare a interesului propriului popor. După 8 ani, fostul diacon de Lugoj Mihail Gașpar vine la Bocșa. În 19 martie 1911, Sinodul protopopesc al Bocșei Montane îl alege cu toate voturile protopresbiter tractual. Episcopul dr. Elie Miron Cristea al Caransebeșului îl hirotonește preot la 23 aprilie 1911, iar la 26 iunie este hirotesit protopop. Instalarea în scaun a fost făcută de secretarul consistorial Cornel Corneanu. La eveniment au participat nenumărate coruri și personalități, pentru Bocșa fiind o sărbătoare deosebită.

Un publicist preocupat de problemele sociale

La Bocșa, Mihail Gașpar se evidențiază nu doar ca preot, ci și ca un activ om de cultură, scriitor și publicist. Astfel că în anul 1923 pune bazele publi­cației „Drum nou”, care apare cu sprijinul UDR. Gazeta „Drum nou” se ocupă de o gamă largă de probleme sociale și culturale. Astfel, pe coloanele periodicului se găsesc noutăți locale, comentarii la viața politică a țării, probleme cultural artistice și mai ales creații literare semnate atât de autori bănă­țeni, cât și de colaboratori de prestigiu (Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimie). Mihail Gașpar este și președintele Reuniunii de Cântări din Bocșa Montană. Deosebit de importantă este și activitatea bisericească pe care o are în Bocșa, în publicație inserând eseuri religioase referitoare la istoria bisericească, actualitatea creștină și viața cotidiană. Ia parte activ la conducerea Episcopiei Caran­se­beșului, fiind deputat sinodal între 1912 şi 1920. Nu a fost străin nici de evenimentele politice ale vremii. Participă la actul Unirii de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, unde îl găsim împreună cu Vasile Grasu. După divizarea administrativă a județului Caraș-Severin, a fost ales președintele organizației județene a Partidului Național Țărănesc și deputat din partea formațiunii între 1926 şi 1929, când obține în Cameră 18.400 de voturi, iar la Senat 10.217 voturi. Adunarea Deputaților îi validează mandatul în 1927.

Pe plan social înființează la Bocșa o bancă de credit, plătind rate mai multor persoane nevoiașe. Pentru activitatea pe care a depus-o s-a bucurat încă din timpul vieții de prețuire, fiind învestit comandor al Ordinului „Steaua României” și deținător al Coroanei României. În data de 27 noiembrie 1929, la numai 48 de ani trece la cele veșnice într-un sanatoriu din Timișoara, suferind de diabet zaharat.

O personalitate evocată de urmași

Personalitatea Protopopului Mihail Gașpar și opera acestuia au fost evocate de-a lungul vremii prin studii, recenzii și articole. Dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra vieții și activității sale se numără: Ioan Breazu, Lucian Costin, Melentie Șoca, Cornel Cornianu, Marcu Bănescu, Traian Liviu Birăescu, Valentin Bugariu și alții. Mihail Gașpar este considerat în istoria literaturii bănățene drept cel mai reprezentativ prozator bănățean din perioada interbelică. El a rămas în conștiința contemporanilor ca un scriitor complex, abordând atât proza, cât și poezia, dramaturgia, dar și traducător foarte bun din limbile de circulație europeană, precum și jurnalist și scriitor de factură științifică.

Dintre scrierile lui Mihail Gașpar trebuie amintite: „Stâlpii lui Alexandru Basarb”, în Drapelul, 1902; „Ne trebuiesc fapte”, în Drapelul, 1904; „Care e ținta?”, în Drapelul, 1904; Japonia, Lugoj, Editura Carol Traunfellner, 1905; „Pace”, în Drapelul, 1905; „În vraja trecutului”, Lugoj, Editura Coloman Nemeș, 1908; „Botez pe mare”, în Drapelul, 1909; „Biciul lui Dumnezeu”, în Drapelul, 1909; „Altare dărâmate”, „Romanul unei fete”, în Drapelul, 1909; „Feciorul popii Vichente”, în Drapelul, 1910; „Unde ești, copilărie? - Povești și chipuri din satul meu”, în Drapelul, 1912; „Sănduleasa”, în Drapelul, 1912; „Caietul lui Radu Roman”, în Cosânzeana, Cluj, 1923; „Legenda șumigului”, în Calendarul Românului, Caran­sebeș, 1923; „Gaiul borosoanei”, în Calendarul Românului, Caran­sebeș, 1924; „Golgotha lui Ali Hasan-Cânele”, în Calendarul Românului, Caransebeș, 1925; „Casa cu obloane verzi”, în Banatul, Timișoara, 1926; „Fata vornicului Oana”, Bucu­rești, Editura Națională S. Ciornei, 1929; „Din vremuri de mărire”, ediție îngrijită și studiu introductiv de George C. Bogdan și Doina Bogdan Dascălu, Timișoara, Editura Facla, 1982; „D-ale vieții/Mihail Gașpar”, ediție critică, tabel cronologic, studiu introductiv și note de pr. dr. Valentin Bugariu, cu o Precuvântare de PS Lucian, Episcopul Caransebeșului, Timi­șoa­ra: Eubeea, 2008 – 2 vol.

În 27 iunie 1943, în curtea bisericii din Bocșa Montană a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului protopopului, ziaristului, poetului și prozatorului Mihail Gașpar, realizat de sculp­torul Romul Ladea, iar publi­cația „Curentul Nou” îi dedică un număr omagial în paginile sale.