Muzicologul Sabin Drăgoi, 50 de ani de la moarte

Printre renumiții compozitori care s-au afirmat cu vigoare în muzica românească şi au contribuit la dezvoltarea acesteia, Sabin Drăgoi ocupă un loc de frunte. Cinci decenii s-au împlinit în ultima zi a anului trecut de la moartea cunoscutului profesor, compozitor și muzicolog Sabin Drăgoi, membru corespondent al Academiei Române.

Născut la 6 iunie 1894, în localitatea Seliște, județul Arad, Sabin Drăgoi a învățat la școala din satul natal, apoi la școala maghiară din comuna Petriș. În anii frumoși ai copilăriei s-a bucurat de dragostea și de aleasa purtare de grijă a părinților săi, care l-au crescut în spiritul dragostei față de Dumnezeu și de Biserică. Tatăl său, cântăreț bisericesc și vestit cimpoier, l-a învățat cântarea de strană, iar mama sa i-a transmis pasiunea pentru folclorul tra­dițional al zonei.

După absolvirea școlii din Petriș, Sabin Drăgoi a fost înscris în anul 1906 la Școala civilă din Arad, unde a studiat muzica. Dorind să devină învățător, între anii 1908 și 1912, a urmat cursurile Școlii normale de stat din Arad, la finalizarea cărora a primit și un certificat oficial de muzică.

Din anul 1914, viitorul muzician a funcționat, pentru scurt timp, ca învățător într-un sat de lângă Budapesta. Începând Primul Război Mondial, a fost înrolat în armată și, fiind luat prizonier, a ajuns în lagărul de la Tașkent, unde a trăit vreme de doi ani.

În anul 1920 a promovat examenul de admitere la Conservatorul de Muzică și Artă dramatică din Cluj, unde l-a avut ca profesor de teorie și solfegiu pe renumitul profesor Augustin Bena. De la Cluj a plecat la București, a obținut o bursă și a continuat studiul muzicii la Conservatorul de stat din Praga, având șansa de a fi ucenicul unor profesori cunoscuți pe plan european.

Revenit acasă, Sabin Drăgoi a funcționat ca profesor la Școala normală de învățători din Deva și, din anul 1924, ca profesor la Conservatorul din Timișoara. Perioada sa timi­șoreană a fost marcată de o activitate muzicală deosebită, pe lângă misiunea de la catedră, Sabin Drăgoi implicându-se activ în viața corală a urbei. Astfel, el a fost membru fondator și dirijor al corurilor bărbătești Doina, Banatul (1924-1932) și Crai Nou din Timișoara (1936-1940), director la Opera Română din Cluj-Timișoara (în perioada refugiului operei din Cluj la Timișoara), director și profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Conservatorul Cluj-Timișoara, rector la Conservatorul și Institutul de Artă din Timișoara. Ales membru în comitetul Uniunii Compozitorilor, Sabin Drăgoi și-a continuat activitatea muzicală de excepție ca profesor de folclor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, având și funcția de director al Institutului de Folclor din Capitala țării. La data de 2 iunie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Opera muzicală a profesorului Sabin Drăgoi

De-a lungul impresionantei sale cariere muzicale, profesorul Sabin Drăgoi a compus muzică de teatru, vocal-simfonică, simfonică, de film, de cameră, instrumentală, pentru pian și corală și a publicat culegeri pentru coruri, de film, de folclor și lucrări didactice. A colaborat cu articole și studii la numeroase ziare și reviste din țară și din străinătate, a fost membru în colegiul de redacție al „Revistei de folclor” și a publicat Monografia muzicală a comunei Belinț. 90 de melodii cu texte culese, notate și explicate (Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1942). Lucrarea care l-a consacrat definitiv drept compozitor este însă „Năpasta”, dramă muzicală populară în trei acte, după piesa lui I.L. Caragiale, onorată cu Premiul pentru cea mai bună operă scrisă de un român. Sabin Drăgoi a primit și Premiul „George Enescu” pentru „Divertisment rustic”.

Impresionanta operă muzicală a profesorului Sabin Drăgoi este întregită și de importantele sale creații religioase: Liturghia în mi minor pentru cor de bărbați (1926); Acatistul Maicii Domnului (pentru cor de copii la opt voci, 1936); Liturghia solemnă în Fa major pentru cor mixt (1938), 303 Colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1925, Cinci colinde pentru cor de femei (1939) și lucrarea Constantin Brâncoveanu, mister după Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov.

Slujire la „altarul” muzicii bănățene

Personalitate de seamă a vieții muzicale din România, academicianul Sabin Drăgoi și-a înscris numele și în galeria vrednicilor dirijori timișoreni de coruri bisericești. Astfel, în calitate de membru în Consiliul parohial al Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin, pe vremea păstoririi preotului Ioan Imbroane, când au fost construite casa și biserica parohială, dar și în perioada când preot paroh era Iova Firca, Sabin Drăgoi a contribuit activ la susținerea activității Corului „Doina Banatului” al parohiei amintite. Pe lângă aceasta, profesorul Drăgoi s-a implicat și în acțiunea de instruire a corului bisericesc din localitatea Coștei (Serbia), care a fost invitat să dea răspunsurile liturgice la slujba de sfințire a bisericii parohiale „Nașterea Maicii Domnului” a Parohiei Timișoara Iosefin (8 septembrie 1936). I-a revenit, apoi, misiunea de a armoniza sunetul celor șase clopote ale bisericii din Iosefin, pentru aceeași operațiune fiind solicitat și la Catedrala Mitropolitană din Timișoara.

După târnosirea Catedralei Mitropolitane (6 octombrie 1946), corul de la Parohia Iosefin, dirijat de profesorul Nicolae Ursu, s-a mutat în această biserică, la Iosefin formându-se un cor nou, sub bagheta maestrului Sabin Drăgoi. „Biserica Bănățeană”, organul oficial al Episcopiei Timișoarei, a publicat un anunț referitor la reîn­ființarea corului bisericesc al Parohiei Iosefin, avându-i ca dirijor pe Sabin Drăgoi și pe profesorul Ilie Lina, dirijor activ delegat.

Despre modul în care profesorul și dirijorul Sabin Drăgoi s-a implicat în viața Corului parohial „Doina Banatului” a rămas în arhiva parohiei o emoționantă mărturisire a profesorului universitar dr. Gheor­ghe Firca din București, fiul preotului Iova Firca. „Paroh al bisericii din Iosefin - scria Gh. Firca -, tatăl meu a hotărât înființarea unui cor bisericesc, sens în care i s-a adresat maestrului (Sabin Drăgoi, n.n.) să preia conducerea acestuia. A acceptat, deși în acea vreme nu se mai ocupa, precum în anii de dinainte, cu conducerea unor asemenea formații. Își luase, ce-i drept, un adjunct pentru corul bisericesc, în persoana profesorului Ilie Lina, dar cel puțin o dată sau de două ori, făcând și eu parte din partida de alto a corului, am cântat sub îndrumarea sa [...]. Atribuțiile tatălui meu în legătură cu acest cor erau destul de mari, dar ele, din cunoscutele motive ce afectează în genere înjghebările de amatori, nu ajungeau să contureze un anumit grad de profesionalitate. Părinții mei ar fi dorit ca în biserica din Iosefin, ce ținea atunci loc și de Catedrală Episcopală, să răsune Liturghia solemnă în fa major pentru cor mixt de Sabin Drăgoi. Cred că maestrul nu ar fi dorit-o mai puțin, dar își dădea seama că, din cauza limitelor reale ale corului, nu putea integra lucrarea în repertoriul acestuia...”.

După o anumită perioadă de pregătire sub îndrumarea profesorului Sabin Drăgoi, reîn­ființatul Cor parohial „Doina Banatului” a cântat, sub bagheta sa, mai întâi la Duminica Ortodoxiei din anul 1947 și apoi în Duminica Paștilor, 13 aprilie 1947. Din acel moment, corala Iosefinului a cântat cu regularitate în toate duminicile de peste an, bucurându-se, încă o perioadă de timp, de îndrumarea profesorului Sabin Drăgoi.

Osteneala profesorului Sabin Drăgoi, dirijor al Coralei „Doina Banatului”, a fost răsplătită de Consiliul parohial cu atribuirea a 10 jugăre din pământul bisericii, lucrat în vremea aceea de Penitenciarul Timișoara, cu condiția ca el să-și asume riscurile legate de exploatare, iar impozitul să fie plătit în continuare de către penitenciar.

La 31 decembrie 1960, profesorul, dirijorul, compozitorul și folcloristul Sabin Drăgoi, membru corespondent al Academiei Române, a încetat din viața aceasta pământească și a fost înmormântat la București.

Preoții și credincioșii Parohiei Timișoara Iosefin nu l-au uitat însă și, în semn de prețu­ire și recunoștință, i-au ridicat un bust în parcul bisericii la a cărei zidire a contribuit și în care l-a preamărit pe Dumnezeu prin cântarea bisericească. Realizat de sculptorul Aurel Gheorghe Ardeleanu din Timișoara, bustul a fost dezvelit în ziua de duminică, 22 mai 2016, și a fost binecuvântat de către Înalt­preasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, înconjurat de preoții slujitori, de mulțimea credincio­șilor și de membrii fanfarei „Mihai Eminescu” din Coștei (Serbia).