„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Părintele Rusalin Simeria a mers în veșnicie
Un mare număr de credincioşi l-au condus luni, 25 iulie, pe ultimul drum pe părintele Rusalin Simeria din Caransebeş, decanul de vârstă al preoților din Mitropolia Banatului, care a trecut la Domnul în etate de 100 de ani.
Părintele cel cu 100 de Rusalii a fost prohodit în Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebeş de către Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Slujba Înmormântării pentru preoţi a fost precedată de Sfânta Liturghie, la care au participat foarte mulţi credincioşi din municipiul de pe Timiş şi Sebeş, dar şi foarte mulţi fii duhovniceşti, cunoscuţi şi apropiaţi ai părintelui.
Bătrânul cu chip filocalic
În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, Preasfinţitul Părinte Lucian a vorbit despre misiunea exemplară de slujitor al lui Dumnezeu pe care a desfăşurat-o părintele cu chip filocalic în peste cei 75 de ani de slujire la Sfântul Altar. Ierarhul a mai evidenţiat în cuvântul său şi unele virtuţi pe care părintele Rusalin le-a avut şi le-a transmis şi credincioşilor lui. Perseverenţa în rugăciune şi cumpătarea sau postul au fost câteva dintre virtuţile care l-au definit pe părintele Simeria, el mărturisind în ultimul interviu acordat: „Cât am fost în viață tare, pe picioare, slujitor, mă rugam cam 2-3 ore la zi. Cu rugăciunile de la sărbători și cu ce făceam eu zilnic acasă, făcea cam 3 ore în fiecare zi. Acum, de când nu mai pot sluji afară, numai pentru mine și pentru care mă rog, slujesc 6 ore la zi… Toată viața am păstrat posturile și am făcut rugăciunile necesare. Așa am învățat și pe credincioși, să se roage. Rugăciunea face mare putere”.
Trupul neînsufleţit al părintelui Rusalin a fost depus în cimitirul „Sfântul Ioan”, cimitirul istoric din Caransebeş, unde sunt înmormântaţi ierarhi ai Eparhiei Caransebeşului, preoţi şi foarte mulţi oameni de seamă din Banatul Montan.
Părintele Rusalin Simeria s-a născut la 12 iunie 1916, în ziua de Rusalii, în comuna Glimboca din judeţul Caraş-Severin, din părinții Petru și Maria. A fost al 8-lea copil dintre cei 9. A făcut școala primară în satul natal, între 1923 și 1927, iar la vârsta de 9 ani rămâne orfan de tată. La îndemnul preotului și al învățătorului din sat, familia îl dă la liceu în Caransebeș, între anii 1927 și 1934, pe care l-a absolvit în anul 1935. În 8 octombrie 1935, se înscrie la Academia Teologică Ortodoxă din Caransebeș, fiind doar 2 candidați. În anul al doilea obține bursă și, astfel, traiul devine puțin mai ușor, având întreținerea asigurată. Absolvă academia în 26 iunie 1939, iar în 16 februarie 1941 se căsătorește cu Ana Capeț. Este hirotonit de Episcopul Veniamin Nistor în 16 octombrie 1941, iar din 21 decembrie 1941 începe slujirea la Parohia Sichevița. În 13 aprilie 1963, primește din partea Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului, cu binecuvântarea Mitropolitului Nicolae Corneanu, distincția de iconom. La 1 noiembrie 1985, cu ocazia sfințirii Catedralei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebeș, primește rangul de iconom-stavrofor pentru întreaga slujire de 44 de ani ca preot în Biserica lui Hristos. După ieșirea la pensie, părintele Rusalin Simeria a continuat să slujească lui Dumnezeu, prin participarea sa fizică și duhovnicească, acolo unde era nevoie.
În anul 2011, la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, la vârsta de 95 de ani și la 70 de ani de slujire ca preot, părintele Rusalin a primit din partea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, distincția Ordinul eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea”, clasa a II-a, pentru clerici. Din 2012, la vârsta de 96 de ani, părintele Rusalin s-a retras din slujirea la biserică din cauza vârstei, dar a continuat să se roage lui Dumnezeu acasă. Dumnezeu să îl ierte și să-l odihnească cu sfinții Săi!