Părintele Teodor Gorea s-a mutat la Domnul

„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace...” Aşa a rostit bătrânul şi dreptul Simeon când L-a primit pe Domnul în braţele sale. Tot aşa a spus şi vrednicul şi venerabilul preot iconom stavrofor Teodor Gorea, în ziua de înainte prăznuire a Întâmpinării Domnului, când a plecat să slujească la Liturghia îngerească din ceruri.

S-a născut la 1 iulie 1920 în satul Ordăşei, judeţul Orhei, din familie de răzeşi. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi Seminarul Teologic din Chişinău şi, după război, Institutul Teologic din Cluj. A fost hirotonit preot în 14 noiembrie 1943 pentru Parohia Chipeşca, judeţul Orhei. S-a refugiat dincoace de Prut în martie 1944, ajungând preot la Sadova, judeţul Dolj, pentru un an. A slujit apoi ca preot în parohiile Checheş (judeţul Timiş) - 5 ani, Sâmbăta (judeţul Bihor) - 5 ani, Bănişor (judeţul Sălaj) - 17 ani, Gepiu (judeţul Bihor) - 14 ani. A ieşit la pensie la vârsta de 62 de ani, slujind apoi la parohiile Mehala din Timişoara - 17 ani şi Grădişte din Arad - 20 ani. Prea­sfinţitul Părinte Valerian, Episcopul Oradiei, i-a acordat rangul de iconom (protopop onorar) în 30 octombrie 1960, iar Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, i-a dat rangul de iconom stavrofor în 27 februarie 2011. În 2011 a primit Diploma de Excelenţă acordată de secretarul de stat Vasile Timiş din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. La împlinirea a 70 de ani de preoţie, în data de 17 noiembrie 2013, a primit din partea Chiriarhului Aradului un tomos prin care i se recunosc meritele deosebite în slujirea Bisericii şi Patriei. A trecut la cele veşnice, după 75 de ani de vrednică slujire preoţească, în data de 1 februarie 2019.

Părintele a cunoscut pribegia din cauza situaţiei politice din Basarabia în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Ajuns în ţară, şi-a împlinit chemarea acolo unde a fost rânduit, chiar dacă acest lucru a însemnat să se mute de mai multe ori în diferite parohii. Greutăţile vieţii nu i-au şters zâmbetul cu care îi întâmpina pe credincioşi. După ce a rămas văduv, a venit să locuiască în Arad, ajungând la biserica din Grădişte unde, timp de 20 de ani, duminică de duminică, Liturghie de Liturghie, a fost prezent în mijlocul credincioşilor ajutând preoţii parohiei în săvârşirea sfintelor slujbe. Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei l-a asemănat cu dreptul Simeon care trăia în preajma templului aşteptând mântuirea, părintele fiind nelipsit de la toate slujbele din biserica parohială Grădişte. Părintele paroh Mihai Octavian Blaj, în cuvântul de la slujba Înmormântării, a subliniat dăruirea cu care părintele Teodor slujea la Sfânta Liturghie, această dăruire a sa oglindindu-se în credincioşii pe care i-a adunat în jurul său. Părintele Teodor a înţeles pe deplin datoria sa în cei peste 75 de ani de slujire, până în ultima clipă a vieţii sale, sacrificând uneori pe cei dragi ai săi. (Diacon Călin Teuca)