Pelerinaj al tinerilor Parohiei Iosefin

20 de tineri din grupul de cateheză „Preot Ioan Imbroane” al Parohiei Iosefin din Timișoara au inițiat, zilele trecute, un pelerinaj, făcând un popas duhovnicesc la Mănăstirea Oașa din cadrul Arhiepiscopiei Alba Iuliei.

Tinerii parohiei timișorene au vizitat frumosul așezământ monahal situat pe Valea Frumoasei, în proximitatea lanțului muntos al Munților Șureanu, la o altitudine de peste 1.200 de metri, cel mai apropiat sat aflându-se la o distanță de circa 40 km.

Cei 20 de tineri din Timișoara s-au alăturat altor 60 veniți din Arad și din alte zone ale țării, participând la toate activitățile mănăstirii, bucurându-se duhovni­cește de slujbe, de mesele luate în comun, de drumeții pe munte sau în jurul lacului, precum și de cuvintele duhovnicești primite de la părinții duhovnici prin spovedanie. Toți tinerii, îmbrăcați în costume populare, au participat la Sfânta Liturghie de duminică, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucuria comuniunii izorâte din traiul în comun.

În cadrul Sfintei Liturghii, părintele Marcel Hancheș a ținut un cuvânt de învățătură cu exemple din viața tinerilor și a vorbit despre lacrimile pocăinței, capitol inclus în Scara Sfântului Ioan.
„Viața duhovnicească e ca o lupă. Privită de sus, lupa focalizează razele, iar privită de jos ea arde. La fel și cu gândurile: gândurile focalizate într-un punct aduc concentrarea în rugăciune și aprind inima. Iar inima se înmoaie și aduce lacrimile pocăinței. După avva Isaac Sirul, lacrimile sunt de două feluri: primele ard spinii păcatelor, iar altele îngrașă trupul, acestea din urmă devin o țară a bucuriei pentru sufletul omului care rămâne într-o permanentă smerenie. Iar după avva Varsanufie: întristarea care duce la deznădejde se poate depăși prin tăierea voii (ascultare) și prin lupta de a nu judeca pe nimeni. De aceea, omul contemporan e trist și neîmplinit, pentru că nu are fericita întristare după Dumnezeu, ci fuge de durere și aleargă după plăcere, iar tot acest periplu durere-plăcere aduce și întreține cu sine patimile, adică dependența de faptele păcătoase”, a arătat părintele Hancheș.

Mărturia pelerinilor este infimă în comparație cu simțămintele lăuntrice trăite în mănăstire. Farmecul Mănăstirii Oașa este cunoscut de mulți tineri din toată țara.

Înconjurată de păduri, văi și lacuri, Mănăstirea Oașa conferă un cadru natural unic ce te transpune în lumina începutului de creație, atunci când omul privea lumea contemplativ, ca o reflecție a Creatorului. Departe de zgomotul lumesc, dar purtând în rugăciune lumea, călugării de la Oașa au o disponibilitate extraordinară pentru toți cei care le trec pragul. Cu ușurință și firesc, fiecare pelerin este ancorat în programul de rugăciune și ascultare. Viața de obște este organizată după rânduiala athonită, cu oficierea zilnică a celor șapte laude, programul nocturn de rugăciune începe la ora 3:00 și se termină la ora 8:00 dimineața.