„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
Pomenirea ostașilor români de la Mărăști, Mărășești și Oituz
În Duminica a 8-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, a săvârşit pomenirea soldaților români care au luptat în anul 1917 pentru apărarea țării și menținerea liniei frontului românesc în timpul operațiunilor militare de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dedicându-le câte o cruce care va fi instalată pe biserica din Jimbolia.
Orașul Jimbolia, situat în Câmpia Banatului, la interferența dintre Câmpia Timişului şi Câmpia Mureşului, a fost animat, în Duminica a 8-a după Rusalii, de mulțimea credincioșilor care au venit încă de la orele dimineții la biserica din centrul localității pentru a-l întâmpina pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, și pentru a marca, printr-un moment liturgico-doxologic, împlinirea a 75 de ani de la sfințirea locașului de cult. La aceste momente de bucurie pentru comunitatea parohială, aflată în proximitatea graniței de vest a României, a participat și Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan, care a luat parte la Sfânta Liturghie în Biserica „Buna Vestire”. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți, sub protia părintelui protopop Ioan Bude, Protoieria Timișoara I. După otpustul slujbei, Mitropolitul Banatului a tâlcuit Evanghelia duminicii, care relatează înmulțirea minunată a celor cinci pâini și a celor doi pești, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos. Chiriarhul a evidențiat și actualizat mesajul central al pericopei evanghelice. După omilie, Înaltpreasfinția Sa, împreună cu soborul slujitor, a binecuvântat lucrările efectuate la exteriorul bisericii, locașul de cult trecând recent, prin purtarea de grijă a preotului paroh Petru Alexa și cu sprijinul autorităților locale și al credincioșilor, printr-un proces de consolidare și înfrumusețare. Tot în această zi de sărbătoare au fost sfințite trei cruci care vor fi puse pe culmile cele mai înalte ale bisericii, încununând efortul credincioșilor, adus pentru înfrumusețarea „casei lui Dumnezeu”.
„Feciorii neamului nostru s-au jertfit ca noi să fim astăzi împreună”
Elogiind curajul și eroismul ostașilor români și amintind faptele de apărare ale Armatei Române în operațiunile militare de pe frontul românesc din timpul Bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, în anul 1917, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a reliefat faptul că Altarul iubirii milostive și jertfitoare al Mântuitorului Iisus Hristos a constituit semnul biruinței oștenilor în aceste acțiuni de menținere a liniei frontului. În acest sens, la împlinirea centenarului bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dar și pentru faptul că biserica din Jimbolia s-a edificat inclusiv prin osârdia mai multor soldați români care au luptat în timpul Primului Război Mondial, Mitropolitul Banatului a închinat câte o cruce, în semn de evlavie și afecțiune respectuoasă pentru jertfa conaționalilor căzuți pe fiecare din aceste câmpuri de bătălie, în vederea recuperării, păstrării și valorificării memoriei istorice a neamului românesc. „Prin harul lui Dumnezeu, am sfințit aceste cruci, care vor fi puse pe turlele bisericii. Luna aceasta se împlinesc 100 de ani de la luptele sângeroase din Mărăști, Mărășești și Oituz. Îngăduiți-mi ca, în numele frățiilor voastre, o cruce să fie pusă la căpătâiul ostașilor de la Mărăști, o altă cruce să fie pentru cei de la Mărășești, iar cealaltă pentru cei de la Oituz. Feciorii neamului nostru s-au jertfit ca noi să fim astăzi împreună. De astăzi, acești ostași au o cruce pe biserica de la Jimbolia. Vă îndemn să sărutați aceste sfinte cruci, pentru că, începând de astăzi, ele vor fi sărutate doar de păsările cerului care, în zborul lor, se vor odihni pe ele! De asemenea, ele vor fi sărutate de ultima rază de soare de pe pământul nostru românesc. Înainte ca soarele să părăsească granița de vest a României, își va trimite razele să sărute aceste cruci”, a spus chiriarhul Banatului.
Biserica ridicată de soldați români care au luptat în timpul Primului Război Mondial
Orașul Jimbolia este atestat documentar încă din anul 1332, când are loc un recensământ papal al pământurilor Banatului pentru stabilirea dijmei. Dacă la origine aceasta era o localitate cumano-valahă, fapt dovedit în urma cercetărilor istorice de existenţa unei parohii româneşti, astăzi comunitatea din Jimbolia este a treia ca mărime din județul Timiș, după numărul de locuitori, continuând să prospere pe plan economic, cultural și educațional. În ceea ce privește viața spirituală, locuitorii din această unitate teritorială, aflată la vestul țării, animați de râvna preotului paroh Gheorghe Cotoșman, între anii 1933 și 1942, reușesc să construiască din temelii, după planurile arhitectului român Victor Vlad, o nouă biserică în stil neobizantin, cu hramul „Buna Vestire”. În anul 1942, la sărbătoarea Bunei Vestiri, noul locaș de cult a fost târnosit de Preasfințitul Vasile Lăzărescu. Între anii 1938 și 1941, pictorul Vasile Hudici execută pictura murală în stil neobizantin, iar între anii 1938 și 1944, artistul ieșean Ioan Antonescu realizează sculptura, în lemn de tei, a iconostasului și a mobilierului din interior. În 2004, după mai multe lucrări de reparații și de restaurare a picturii, biserica este resfințită la 15 august de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, primind și hramul „Adormirea Maicii Domnului”.