Rugăciune și meditație în prima zi a Postului Mare

În primele patru zile ale Postului Mare, în Biserica Ortodoxă, la slujba Pavecerniței Mari se citește din Canonul Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei. Luni, la Catedrala Mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timişoara, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a săvârșit slujba Pavecerniţei Mari, unită cu prima parte a Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Ca în fiecare an, credincioșii timișo­reni au participat în număr mare la slujba Pavecerniței Mari de la Catedrala Mitropolitană din Timi­șoara. La finalul slujbei, Înalt­prea­sfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură referitor la specificul acestei creații imnologice.

„Canonul cel Mare este o sinteză biblică și patristică. Acest canon, care s-a păstrat în rânduiala Bisericii până astăzi, arată cât de ancorată este Ortodoxia în Sfânta Scriptură și în viața patristică. Cele 250 de strofe ale acestui imn reprezintă candelele aprinse pe cărarea pocăinței. Este cu neputință ca măcar unul din troparele cântate să nu ajungă și la inima credinciosului, care dorește, prin pocăință sinceră, să se întoarcă la Tatăl Cel ceresc”, a menționat Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

Vorbind despre însemnătatea Canonului, Înaltpreasfinția Sa a arătat că scopul acestui imn de pocăinţă, scris de Sfântul Andrei Criteanul († circa 740 d.Hr.), este să ne pună în atenție rolul și importanța pocăinței pentru curățirea sufletului și pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. De asemenea, Înaltprea­sfinția Sa a subliniat faptul că, prin evocarea numeroaselor persona­lități din Vechiul și Noul Testament, Canonul ne conturează ideea că starea omului căzut în păcat nu este fără ieșire, omul având întotdeauna posibilitatea de a transcende determinismele naturii umane căzute și să reintre în comuniunea plenară cu Dumnezeu.

Canonul cel Mare se citeşte fragmentar în primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti, iar intergal doar în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a postului. Acest mirabil poem liturgic mai este cunoscut şi sub denumirea „Canonul Mare”, pentru numărul mare de stihiri (250 de tropare și 11 irmoase), pentru diver­sitatea temelor biblice (Adam și Eva, Noe și potopul, Hristos și Biserica), dar şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice, învățături ce oferă cheia înțelegerii sinuoasei călătorii pe care o are de parcurs fiecare om până ajunge la ,,starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4, 13).

Numele Sfântului Andrei Criteanul este unul cunoscut în literatura bisericească, ocupând un loc de vază în istoria literaturii grecești din perioada bizantină. De asemenea, numele său este cunoscut și în imnografie, întrucât, în calitate de melod, a compus mai multe imne liturgice, tropare, irmoase și stihiri. Tot de numele său este legat și genul liturgic canon, cu nouă cântări, el fiind primul alcătuitor de canoane. Canonul cel Mare este unul dintre cele mai cunoscute canoane.

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în jurul anului 660, la Damasc, într-o familie de creștini. Documentele aghiografice mențio­nează că până la vârsta de 7 ani nu a vorbit deloc, dar după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine a început să vorbească cu o abilitate nemaiîntâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim, unde devine călugăr la Mănăstirea Sfântului Sava și apoi la Biserica Sfântului Mormânt. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei. Trece la cele veșnice în insula Levos, în jurul anului 740. Biserica dreptmăritoare îl cinstește în data de 4 iulie.