„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Tinerii iconari din Parohia Iosefin
De șase ani, în fiecare seară de joi, la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Timișoara-Iosefin, au loc cateheze cu tinerii din parohie pe diverse teme religioase. Astfel că, pe lângă dezbaterile pe marginea învățăturii de credință ortodoxă, în cadrul grupului catehetic „Preot Ioan Imbroane”, sunt implementate mai multe ateliere de lucru, jocuri cognitive și de comunicare. Activitățile prin joc sau lucru manual au rolul de a consolida comuniunea dintre tineri, mai ales acum când deținem tehnologie performantă în domeniul comunicării, dar, din nefericire, omul contemporan se simte tot mai singur, de cele mai multe ori izolat în fața unui ecran, departe de legătura interpersonală realizată prin comuniune directă cu cel care se află real, palpabil, în fața noastră. Un prilej de bucurie duhovnicească s-a înfăptuit și săptămâna aceasta, când tinerii prezenți la cateheză au participat la un atelier de pictură pe sticlă. În cadrul atelierului împărțit în două sesiuni, prin bunăvoința și cu ajutorul doamnei Brighite Babău, participanții au învățat etapele realizării unei icoane pe sticlă. Folosind sticlă șlefuită, șablon-model, marker, pensulă și culori, cei prezenți s-au apucat de lucru cu gândul că sunt pe punctul de a realiza chipul unei ființe care transcende lumea materială.
După momentul de inițiere în tainele picturii început cu rugăciune, tinerii au răpuns la întrebări precum: „De ce ne închinăm la icoane? Icoana este un idol? Când s-a stabilit cultul icoanelor și de ce?” La toate aceste întrebări, dar și la alte nelămuriri legate de această temă, tinerii au dat răspunsuri în conformitate cu învățătura noastră de credință. Atelierul s-a desfășurat cu entuziasm, dar și cu responsabilitate, întrucât participanților li s-a explicat importanța icoanelor în cultul ortodox. Li s-a spus că o icoană nu este un idol și nici o simplă pictură și nici măcar un tablou religios. O icoană făurită cu credință, cu rugăciune și cu post primește un har special prin numele persoanei sau al evenimentului care este redat în imagine și scris în spațiul aces-
teia.