Tinerii Parohiei Crocna în pelerinaj la București

Cu binecuvântarea Înaltprea­sfin­țitului Părinte Timotei, Arhi­episcopul Aradului, tinerii Parohiei Crocna – Protopopiatul Sebiș, sub îndrumarea preotului paroh Florin Bej, s-au închinat zilele trecute în câteva din cele mai cunoscute locașuri sfinte din București. Cuprinși de dorul de a cunoaște locașurile sfinte ale Capitalei și de a zăbovi, măcar și pentru câteva clipe, în locurile în care moaștele sfinților străjuiesc, tinerii au pornit într-o fascinantă călătorie cu avionul. În cuprinsul celor două zile tinerii au călcat pragul bătătorit de evlavia creș­tinilor al multor biserici și mă­năstiri, între care amintim: Ca­tedrala Patriarhală, Catedrala „Sfân­tul Spiridon”-Nou – Paraclis Patriarhal, Mănăstirea Antim – Paraclis Patriarhal, Biserica „Sfân­tul Gheorghe”-Nou – ultima ctitorie a Sfântului Constantin Brâncoveanu, Catedrala Mântuirii Neamului.

O întâlnire de suflet a tine­rilor pelerini avut loc la Mă­năstirea Stavropoleos, o bijuterie a Ortodoxiei românești, unde cu o căl­dură ieșită din tiparele lumii cotidiene ghidul mănăstirii a pre­zentat muzeul și colecția impre­sio­nantă adunată de părinții slujitori în decursul anilor.

​Pelerinajul la locașurile sfinte ale Capitalei, în strânsă legătură cu „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Iustinian Patriarhul şi al apă­rătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Româ­nă”, a avut ca punct central Mă­năstirea Radu Vodă. Preotul Flo­rin Bej a slujit la Sfânta Litur­ghie, întrucât sfânta mănăstire adăpostește mormântul celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Iustinian Marina. În stânga pronaosului bise­ricii mănăstirii se află mormântul Patriarhului Iustinian, care amintește de sacrificiul pe care acesta l-a făcut pregătindu-și mormântul aici pentru a se asigura de faptul că biserica sa iubită va fi păstrată în timpul perioadei comuniste și că nu va fi afectată în nici un fel, întrucât prezența mormântului său ar împiedica aceasta. Un sacrificiu pe care mănăstirea, credincioșii, dar mai ales Dumnezeu nu l-au uitat, făcând din această mă­năstire un colț de rai, căci spre locul acesta Dumnezeu cu adevărat a privit, așa cum atât de frumos stau mărturie cuvintele încrustate pe troița de lemn de la intrarea mănăstirii: „Sus locuieşti şi spre cele de jos priveşti”.