„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Tundere în monahism la Mănăstirea Hodoş-Bodrog
Sâmbătă, 16 ianuarie 2016, în ajunul pomenirii Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, împreună cu părintele protos. Teodor Vid, consilier administrativ-bisericesc şi Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Aradului, și părintele protos. Grigorie Timiş, stareţul Mănăstirii Hodoş-Bodrog, au săvârşit, după slujba de Priveghere, slujba tunderii în monahism a rasoforului Andrei (Laurenţiu) Oanea, în prezent monahul Antonie.
Părinţii şi fraţii de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog au cântat „Braţele părinteşti...” şi au dat răspunsurile la strană. Părintele arhim. Nestor Iovan a fost naşul de călugărie - cel care l-a dus sub mantie pe rasoforul Andrei, care se pregătea de mulţi ani pentru acest deosebit moment. Acest moment presupune, pe lângă tăierea părului, şi primirea hainelor şi a însemnelor monahului: cămaşa, haina dreptății și a veseliei, crucea pectorală, dulama, papucii, rasa, potcapul, mantia, mătăniile, crucea şi făclia.
La finalul slujbei, părintele protos. Teodor Vid, după ce a transmis binecuvântarea şi toată dragostea părintească a chiriarhului locului, a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat rânduiala călugăriei, a tâlcuit Evanghelia care se citeşte la tunderea în monahism a monahilor şi a prezentat viaţa Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, ocrotitorul noului monah. După aceasta, toţi cei prezenţi l-au felicitat pe noul monah Antonie, încurajându-l în noul drum pe care l-a început: `Să se mântuiască întru Domnul şi să se roage şi pentru noi”.
Viața monahală, așa cum apare în slujba tunderii, presupune o viață evanghelică, iar cei care primesc îngerescul chip trebuie să trăiască prin duhul acesteia. Tunderea în monahism reprezintă reînnoirea făgăduințelor de la Sfântul Botez. Monahul are datoria de a se transforma lăuntric, de a se elibera de omul cel vechi, de a trece de la stare de chip la cea de asemănare cu Domnul Iisus Hristos. Chiar tunderea părului capului simbolizează jertfa pe care o aduce Domnului, prin curățirea de gândurile rele și închinarea minții lui Dumnezeu. Prin ascetismul vieții, monahul îşi curățește inima și îşi schimbă mintea, ca să cugete cele ale lui Dumnezeu, pentru a ajunge la îndumnezeire, la dobândirea Duhului Sfânt. Ceremonia tunderii în monahism arată foarte clar ce este viața închinată lui Dumnezeu, sub cele trei aspecte, profetică, apostolică și martirică.