„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Turlă nouă pentru biserica din Ghilad
În urma furtunii violente din toamna anului trecut, cu rafale de vânt ce au atins pe alocuri viteza de 108 km/h, istorica biserică cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea timișeană Ghilad a suferit pagube materiale semnificative. Pentru că turla a căzut au fost afectate atât acoperișul, cât și pronaosul locașului de cult.
La patru luni de la acel eveniment, timp în care preotul paroh Gheorghe Florea, împreună cu întreaga comunitate, dar și cu autoritățile locale, a trudit la refacerea și redarea strălucirii de odinioară a acestui edificiu sacrosanct ce datează din 1762, a venit ziua încununării eforturilor considerabile ale tuturor binefăcătorilor, care s-au raliat pentru renașterea speranței și împlinirea unui imperios ideal.
Joi, 25 ianuarie, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, un mare părinte și învățător al Bisericii Răsăritene, bucuriei credincioșilor din Ghilad s-a alăturat și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, care, împreună cu părintele protopop Ioan Prisăcean și cu un sobor de preoți din Protopopiatul Deta, a binecuvântat lucrările de refacere a acoperișului și a turlei bisericii, sfințind, totodată, și noua cruce ce va străjui, din înălțime, nu numai locașul de cult, ci întreaga comună.
„Iată că, după o încercare destul de grea venită asupra acestei biserici, a sosit clipa unei sfinte mângâieri. Acum, după refacerea șarpantei și a turlei, care, după cât s-a putut constata, nu a mai fost recondiționată de mai bine de 250 de ani, să ne rugăm la Dumnezeu să o păzească, așa cum a păzit biserica aceasta de la zidirea ei, din 1762. Lucrarea credincioșilor de acum va fi pomenită sute de ani în istoricul bisericii. Mă bucur că în această zi au fost prezenți și copii, pentru a săruta această sfântă cruce, întrucât ei vor spune în timpul vieții lor cum, într-o zi de ianuarie, au sărutat crucea bisericii, care, începând de astăzi, nu va mai fi sărutată decât de prima rază de soare venită peste acest sat. Nădăjduiesc ca ziua de astăzi să fie una dintre frumoasele amintiri din viața dumneavoastră, că ați sărutat crucea de pe turnul bisericii, cruce pe care îngerii lui Dumnezeu o duc mai sus de acest turn, adică în rai!”, a spus Părintele Mitropolit Ioan.
La final, Mitropolitul Banatului a mulțumit tuturor celor care au contribuit la restaurarea bisericii, exprimând cuvinte de gratitudine Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, și Secretariatului de Stat pentru Culte, care au fost solidari cu toate comunitățile parohiale afectate de urgia furtunii.
„Îndrept gândul meu și către Părintele Patriarh Daniel, care, la două zile după calamitate, m-a sunat, întrebându-mă de starea bisericilor afectate, iar în mai puțin de o săptămână ne-a alocat o importantă sumă de bani, cu ajutorul căreia am început lucrările de refacere. De asemenea, aduc mulțumiri și Înaltpreasfințitului Casian, care, într-un timp foarte scurt, ne-a trimis din partea bunilor credincioși din Galați un ajutor financiar, precum și dlui Victor Opaschi, secretarul general pentru culte, care ne-a ajutat din punct de vedere financiar pentru refacerea sfintelor biserici”, a mai spus Mitropolitul Banatului.
După închinarea înaintea sfintei cruci, credincioșii au fost martorii unui alt eveniment unic, și anume montarea, cu ajutorul unei macarele de mare tonaj, a turlei, iar la final a fost ridicată și sfânta cruce în vârful noii construcții.
În prezent, în urma unei constatări tehnice de evaluare, se derulează și alte lucrări de consolidare a pereților bisericii și de refacere a hidroizolației, urmând să fie decapată, apoi refăcută întreaga tencuială exterioară. În urma tuturor lucrărilor realizate prin împreună-lucrarea credincioșilor din diferite zone ale țării, biserica din Ghilad devine, astfel, nu numai un rod al faptelor de credință, ci și o expresie a unității de credință și, nu în ultimul rând, un simbol al împlinirii unui deziderat.