Volum despre semnificația Duminicilor Penticostarului

Zilele acestea, părintele conf. univ. dr. Lucian Farcașiu, titularul Catedrei de teologie liturgică și teologie pastorală de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, a publicat o nouă lucrare teologică dedicată publicului larg, referitoare la perioada Penticostarului și semnificația sa duhovni­cească. Lucrarea intitulată sugestiv „Pelerini cu Hristos Cel înviat spre dobândirea Duhului Sfânt. Semnificația Duminicilor Penticostarului pe înțelesul tuturor” apare la Editura Universității „Aurel Vlaicu” din Arad.

În această lucrare, autorul continuă cercetarea începută cu câțiva ani în urmă, cercetare dedicată perioadei Triodului și semnificației duhovnicești a acesteia, ca vreme a pregătirii pentru Învierea lui Iisus Hristos. În acest sens, mesajul duhovnicesc al acestei noi cărți se dorește, după cum afirmă autorul, un „pelerinaj împreună cu Hristos Cel înviat între Paști și Pogorârea Duhului Sfânt, înțelegând că prin Pogorârea Sfântului Duh devenim pelerini spre Împărăția lui Dumnezeu, în interiorul Bisericii ca trup tainic al lui Hristos Cel înviat” (p. 8). „Tâlcuirea structurii și mai ales a bogăției teologice a textelor imnografice din slujbele Penticostarului - arată autorul în introducerea lucrării sale - vine să împlinească și o slujire misionară a Bisericii, făcută pentru credincioșii care alcătuiesc, „fiecare în parte, mădulare ale Trupului Tainic al Domnului”, lămurind pentru aceștia conținutul dreptei noastre credințe, așa cum este exprimată aceasta în textele liturgice din cărțile de slujbă ale Bisericii. Împlinim prin aceasta și o lucrare pastorală, în anul 2015, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca an al misiunii în parohie și mănăstire” (p. 8). Cartea aceasta pune în evidență faptul că dacă perioada Triodului ne așază în starea de pelerini spre Învierea lui Iisus Hristos, eveniment care reprezintă și posibilitatea învierii noastre, perioada Penticostarului ne așază în starea Învierii, ca pelerini spre împărtășirea Duhului Sfânt. „De fapt - arată autorul - atât în perioada Triodului, cât și în cea a Penticostarului, Hristos lucrează în cei credincioși, pe de o parte, pregătirea pentru Înviere, iar pe de altă parte, împărtășirea din Învierea Sa, prin Duhul Sfânt” (p. 262).

Mărturii vii despre realismul Învierii lui Hristos

Sintetizând mesajul lucrării sale, autorul arată faptul că „lucrarea îmbină, în exprimarea ei, aspectul istoric-duhovnicesc și eclesial-experimental la care suntem invitați cu toții să participăm, pentru a cunoaște și asuma în viața noastră realitatea Persoanei lui Hristos Cel înviat. De aceea, centrul textelor liturgice din perioada Penticostarului rămâne adevărul mărturisit de către fiecare dintre noi în Biserică, că Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat după Scripturi, Se face Cale pentru fiecare om credincios, spre biruința morții și dobândirea Învierii. Textele liturgice ale Penticostarului rămân pentru fiecare dintre noi mărturii vii în ceea ce privește realismul Învierii lui Hristos și posibilitatea omului de a se împărtăși din aceasta. În acest sens, am evidențiat modul în care Apostolii, Mironosițele, Slăbănogul de la Vitezda, Femeia samarineancă, Orbul din naștere s-au împărtășit de dumnezeirea și Învierea lui Iisus Hristos. Împreună cu toți aceștia, fiecare om credincios, din orice veac, devine pelerin spre Viața Veșnică arătată în Iisus Hristos. Prin urmare, starea noastră în credință și în Biserică trebuie să o vedem ca o stare a prefacerii continue, din slavă în slavă, un urcuș în înțelegerea sensului profund al lumii și al vieții” (p. 262). „În această înțelegere, rolul Duhului Sfânt este acela de a ne descoperi sensul duhovnicesc al lumii, lumina Învierii lui Hristos, precum și itinerarul duhovnicesc-eclesial prin care noi putem să ne împărtășim de ea. De aceea, Iisus Hristos ne-a îndemnat înainte de Înviere să nu ne depărtăm de Ierusalim, adică în chip duhovnicesc de Biserica Sa, ci să așteptăm făgăduința Duhului, care înseamnă vederea tainei celei negrăite a Împărăției Cerești, realizată în Hristos Cel înviat, încă din spațiul și timpul lumii acesteia” (p. 263).

Volum dedicat chiriarhului Aradului

Lucrarea aceasta, un catehism viu de fapt despre perioada Penticostarului în viața liturgică a Bisericii, este închinată ca prinos de cinstire și recunoștință Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Timotei, Arhiepiscopul Aradului, la împlinirea a 30 de ani de slujire arhierească în eparhia arădeană și, de asemenea, la aniversarea a 5 ani de la ridicarea în rangul de Arhiepiscop al acestei cetăți. Preluând cuvântul autorului, „este aceasta un semn de prețuire și recu­noștință pentru toată dragostea părintească pe care Înalt­prea­sfinția Sa cu delicatețe mi-o arată. În același timp, doresc să exprim pe această cale mulțu­mirea neîncetată pentru îndemnul pe care stăruitor l-am auzit rostit de către ierarhul meu, acela de a prețui și valorifica cu evla­vie bogăția imnografiei noastre bisericești, aceasta și în contextul interesului crescând în teologia românească asupra a tot ceea ce înseamnă teologie imnografică, dar și prețuirii pe care Înaltpreasfinția Sa o arată imnografiei cuprinse în cărțile noastre bisericești, făcând - a­proape în fiecare cuvânt de în­vățătură rostit sau în pastoralele trimise preoților și cre­din­cioșilor eparhiei arădene cu prilejul marilor praznice creștine - referire la cartea de cult și la dogma atât de deslușit explicată în textele sfintelor noastre slujbe” (p. 9). În concluzie, ne aflăm în fața unei lucrări care vine să sublinieze realitatea faptului că „perioada Penticostarului rămâne pentru fiecare dintre noi timp al bucuriei, timp al înălțării, timp al înțelegerii și dimpreună cu toate acestea timp al Învierii și al așteptării dinamice și responsabile a Împărăției Sfintei Treimi” (p. 263).