În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se
Volum închinat Sfântului Ierarh Iosif de la Partoș
În Mitropolia Banatului, 2016 este Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, întrucât se împlinesc 360 de ani de la mutarea sa la Arhiereul Cel veșnic și 60 de ani de la canonizare.
Încă de la începutul anului, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Timișoarei a hotărât ca în planul editorial pentru anul acesta al Sectorului cultural să fie inclus și un volum dedicat Sfântului Ierarh Iosif, ocrotitorul Banatului. Astfel, la Editura Partoș și Editura Astra Museum a apărut volumul „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș – 360 de ani de la înveșnicire, 60 de ani de la canonizare”, coordonat de părintele dr. Ionel Popescu, părintele Zaharia Perș și părintele dr. Marius Florescu.
Cuvântul-înainte, semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, descrie în mod alegoric Mănăstirea Partoș (locul unde s-a retras sfântul ierarh) ca fiind „Betleemul pământului românesc din această parte a țării”. Lucrarea cuprinde, pe lângă gândurile și meditațiile duhovnicești ale ierarhilor din Mitropolia Banatului, și câteva articole și studii ale preoților și profesorilor de teologie din partea de vest a țării, ce aduc în prim plan anumite precizări legate de contextul istoric și polemic al întronizării și al păstoririi Sfântului Iosif, dar și de ceremonialul de deshumare, de spălare și de așezare în raclă a osemintelor sale, de canonizarea sa, de dezvoltarea cultului sfântului, începând încă de la moartea sa și până în zilele noastre. În pofida puținelor informații care au supraviețuit din secolul al XVII-lea (știut fiind că Banatul s-a aflat în acea perioadă sub stăpânirea Imperiului Otoman), multe dintre ele fiind manuscrise și însemnări pe cărțile de cult din mănăstiri, interesante sunt informațiile oferite atât de manuscrisul intitulat „Viața Sfântului Iosif cel Nou, carele a fost metropolitan a Temisvari și a toată Țara Banatului”, scris în 1701 de către dascălul Damaschin Udra, colaborator și apropiat al Sfântului Iosif, cât și de însemnările acestuia de pe un Minei, păstrat la Mănăstirea Partoș. Totodată, se găsesc informații și despre pătrunderea cultului Sfântului Iosif în străinătate, cum sunt, de pildă, evenimentele din 14-27 mai 1965, când Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a trecut pe sfântul ierarh în rândul sfinților, alături de Eustație al II-lea și Rafail Bănățeanul, dar și anul 2001, când în Mănăstirea Simonos-Petras, din Muntele Athos, s-a întocmit, în limba gracă, slujba sa. De asemenea, volumul oferă și informații inedite, referitoare la biografia Sfântului Iosif, oferite de cercetările actuale, precum și ecouri noi ale cultului sfântului. Printre acestea se enumeră câteva evenimente memorabile: la 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului Sfântului Iosif cel Nou în tot cuprinsul Patriarhiei Române; în sesiunea din 13-14 februarie 1997, Sfântul Sinod al BOR l-a desemnat pe Sfântul Iosif ocrotitor spiritual al pompierilor din România; începând din 2012, în fiecare an se organizează la nivelul Arhiepiscopiei Timișoarei Concursul județean de creație „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”; în sesiunea din 28-29 octombrie 2014, Sinodul BOR îl desemnează pe ierarhul de la Partoș ocrotitor spiritual al coșarilor (hornarilor) din România etc.
Ca un aspect inedit, volumul de față cuprinde un imn închinat ocrotitorului Banatului, scris de ieromonahul Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei, stihuri de laudă, compuse de Melania Măgurean, slujba, Acatistul, dar și Paraclisul Sfântului Iosif, Făcătorul de minuni, alcătuit de monahul Porfirie, de la Mănăstirea Simonos-Petras, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, și tradus în română de diaconul Cornel Coman, de la Biserica „Sfântul Grigorie Palama” din București.
Nu în ultimul rând, lucrarea cuprinde, pe lângă informațiile despre racla din lemn de palisandru, păr, tisă și lămâi a sfântului, și procesul-verbal încheiat la deshumarea moaștelor, dar și Tomosul pentru canonizarea solemnă, semnat de Patriarhul Justinian și de alți ierarhi români. Totodată sunt redate și câteva dintre semnele și minunile petrecute atât la moartea și înmormântarea sfântului, cât și în viețile unor credincioși români. Cartea se încheie cu prezentările iconografice ale Sfântului Ierarh Iosif și cu ilustrațiile bisericilor din România care îl au ocrotitor spiritual.