„Practicarea vieţii ortodoxe ne-a deschis uşile sfinţeniei“

În tăcerea solemnă a Mănăstirii Varatic, în primele zile ale lunii decembrie, clopotele au vestit durerea despărţirii vremelnice de unul dintre fiii Bisericii Ortodoxe. Spre locul de veci, chipul senin şi blând al bătrânului creştin ce-şi împlinise menirea terestră a fost însoţit de părintele duhovnicesc, Arhiepiscopul Ioachim al Romanului şi Bacăului. Poate faptul acesta ar fi trebuit să rămână în istoria nescrisă a venerabilului aşezământ monahal. Însă, pelerinul plecat spre Răsăritul cel de Sus este Guy Detouche, nimeni altul decât francezul care a abandonat căutările telurice şi farmecul parizian pentru a se dedica vieţuirii în Hristos alături de soţia sa, Francoise, la Varatic. Un caz pe cât de fascinant pe atât de minunat.

Povestea celor doi francezi, adoptaţi cu dragoste şi bucurie de duhul creştin moldav, a fost prezentată în vara acestui an elevilor de la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec“, acolo unde Guy Detouche a vorbit, rostind parcă un testament tinerei generaţii, la îndemnul providenţial al Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului. Intelectualul francez a prezentat elevilor motivele şi argumentele devenirii sale dintr-un străin rătăcitor într-un fiu statornic al Bisericii Ortodoxe. „Am primit botezul romano-catolic la naştere şi am cunoscut datorită mamei mele, ea fiind romano-catolică, slujba de duminică şi cele trei mari sărbători din cursul anului, sărbătoarea de Paşti, Crăciun şi Naşterea Maicii Domnului. La sfârşitul adolescenţei am locuit la Frejus (în sudul Franţei) şi atunci am putut să simt prezenţa lui Dumnezeu, privind răsăritul soarelui pe mare. De altfel, de-a lungul anilor, Providenţa avea să mi se descopere în multe feluri, dar această conştiinţă (a cunoaşterii creştine autentice) a rămas un timp latentă şi neexprimată. Puţin câte puţin, ea s-a transformat într-un anumit scop, de căutare a vieţii personale autentice, în afara ideologiilor politice la modă, socialism şi capitalism. Însă, trebuie să mărturisesc că, înainte de a o întâlni pe soţia mea, nu evoluasem suficient în reflecţia mea pentru a alege o Biserică. Nu aveam nici un element de comparaţie“, a mărturisit Guy Detouche. 

„Orice s-ar întâmpla, nu te voi abandona niciodată!“

Mulţi ani mai târziu, împreună cu soţia sa, a căzut de acord în ideea de a da sens vieţii lor, sub ochii lui Dumnezeu. Soţia sa Francoise a primit botezul romano-catolic încă de la vârsta de trei luni, atunci când era foarte bolnavă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la iniţiativa bunicii, decizia fiind luată înainte de iminenţa a ceea ce credea preotul că va fi atunci moartea ei. În ciuda acestui fapt, soţia s-a născut dintr-o familie atee, în care nu se pronunţa niciodată numele lui Dumnezeu. Francoise, primind darul Duhului Sfânt la Botez, a fost chemată încă din tinereţe, la 22 de ani, la cunoaşterea lui Dumnezeu, primind harului unei adevărate revelaţii, unei stări de a fi, în preocupare neobosită de a-L descoperi. „Astfel, în 1985, Francoise şi cu mine eram aproape de băiatul nostru Filip, pe atunci în vârstă de 20 de ani, care suferea enorm, fiind diagnosticat cu un cancer în stare foarte gravă. Atunci, o altă revelaţie ne-a făcut dovada prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în viaţa noastră. În ambulanţa ce îl ducea pe fiul nostru la spital, soţia a îngenunchiat şi a strigat către Dumnezeu din adâncul inimii sale: «Orice s-ar întâmpla, nu te voi abandona niciodată!». Apoi, la rugămintea noastră, grupuri de rugăciune s-au reunit în vederea însănătoşirii lui Filip. Trei sau patru luni mai târziu, s-a dovedit că fiul nostru era tămăduit. Deşi doctorii au prevăzut că nu-l vor putea ajuta, au mărturisit că nu medicina e cea care l-a salvat. Noi am văzut fără ezitare mâna lui Dumnezeu, iar astăzi Filip e sănătos şi are propria sa familie“, a povestit francezul.

Relaţia constantă cu IPS Arhiepiscop Ioachim

Împreună cu soţia, Guy Detouche a căutat o Biserică pentru a putea trăi credinţa. A trebuit să se informeze din ce în ce mai serios, pentru a găsi locul în care să poată să aprofundeze acest demers. Nu a fost deloc uşor. Fiul lor Filip l-a întâlnit în timpul Festivalului de Teatru din Fontevraud pe Denis Malvy, un tânăr diacon ortodox, ale cărui cuvinte l-au marcat profund. „L-a invitat pe acest diacon la noi. Prezentându-se, şi-a dezvăluit apartenenţa la Biserica Ortodoxă. Spre uimirea noastră şi la întrebările despre această Biserică, el ne-a răspuns succint: veniţi şi vedeţi! Actualmente Denis Malvy este ieromonah, fiind şeful Serviciului la spitalul din Bordeaux şi reprezentant al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în Franţa. Face parte din comunitatea preoţilor din Mănăstirea Ortodoxă Theotokos şi Sfântul Martin la Cantauque. După întâlnirea noastră cu Denis Malvy, a urmat o perioadă de întâlniri cu preotul Grigorie Bertrand Hardy, Episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe din Franţa, care şi-a dedicat sâmbetele după-amiază acestor vizite catehetice. Iniţierea în tradiţia ortodoxă a fost pentru noi o încântare atât prin profunzimea cunoştinţelor, cât şi prin delicateţea şi remarcile sale. În acelaşi timp, noi mergeam regulat, în toate duminicile, să asistăm la Liturghie în Catedrala ortodoxă «Sfântul Denis» din Paris. Prima Liturghie a fost pentru noi un «şoc» duhovnicesc de neuitat. În faţa sfântului locaş, ne-am apropiat de o doamnă al cărei prim cuvânt a fost de a ne ura «bun venit», spunându-ne că nu ne-a văzut niciodată în acel loc. Apoi, ne-a întrebat dacă citim «Vieţile sfinţilor». Îndemnul la lectură a fost urmat, la scurt timp, de un moment important în devenirea noastră spirituală, respectiv întâlnirea cu ieromonahul Ioachim, actualul Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, Înaltpreasfinţitul Ioachim. La începutul anilor săi de studii, la Institutul «Saint Serge», una dintre prietenele noastre, astăzi monahie la o mănăstire în vestul Franţei, ne-a făcut cunoştinţă cu acel călugăr deosebit venit din România, care îşi pregătea lucrarea de doctorat în Teologie. În calitate de trăitor, părintele Ioachim, în cadrul întâlnirilor noastre, ne-a sprijinit şi ajutat mult. Ne-a adus la cunoştinţă Ortodoxia, datorită învăţăturilor sale, mereu pline de seninătate, purtând amprenta delicateţei şi a discreţiei. Astfel, practicarea vieţii ortodoxe ne-a deschis, cu adevărat, uşile sfinţeniei şi ne-a condus deseori la stări inexprimabile, atât de complete prin frumuseţea lor, prin care să înţelegem şi să resimţim ce este fericirea prezenţei lui Dumnezeu în fiecare clipă a vieţii noastre. Rapid am devenit aproape «însetaţi» şi mulţumiţi prin prezenţa lui Dumnezeu“, a mărturisit francezul. Guy Detouche şi distinsa sa soţie Francoise Detouche s-au convertit la Ortodoxie în anul 1990, iar din septembrie 2011 s-au stabilit la Mănăstirea Varatic, unde au găsit o oază de spiritualitate pe care au căutat-o întreaga viaţă. Relaţia lor constantă şi consecventă cu IPS Arhiepiscop Ioachim şi descoperirea vieţuirii autentice creştine în preajma Mănăstirii Varatic i-au făcut pe cei doi francezi să aleagă „lepădarea“ de viaţa occidentală pentru un trai liniştit şi senin în preajma acestui aşezământ monahal, unde astăzi Guy îşi doarme somnul de veci, după ce ani de zile a ascultat, tăcut şi solemn, toate slujbele religioase, hrănindu-şi sufletul, nu cu înţelesurile cuvintelor româneşti, ci cu duhul de viaţă izvorât din lucrarea iubirii lui Dumnezeu în inima sa.