Întâlnirea tinerilor de pe valea Muntelui Ceahlău

Că sunt de la munte sau de la câmpie, tinerii noştri din Arhiepiscopia Iaşilor sunt tot tineri şi sunt tot ai noştri. Sunt tot în căutare, sunt energici, au idealuri şi, ceea ce este poate cel mai important, au vocaţia sfinţeniei. Şi ei sunt chemaţi de Dumnezeu la sfinţenie. Dau curs acestei chemări? Îşi împlinesc această vocaţie? Lucrul acesta ţine mai ales de cei care-i îndrumă, de cei care, la această vârstă a căutărilor, le oferă repere, le oferă şansa de a cunoaşte şi de a se cunoaşte. Tinerii au nevoie să cunoască şi să înţeleagă sensul vieţii şi care este rostul nostru, al oamenilor. Viaţa a fost adesea asemănată cu o călătorie. Omul este călător, pe pământ rătăcitor, spune un cântec. Da, omul poate fi rătăcitor sau hoinar atunci când viaţa lui, călătoria lui, nu are un sens şi un ţel. Când însă are repere, când omul are un sistem de valori şi un crez, călătoria lui devine pelerinaj. Nu este aşa că pelerinajele sunt frumoase? Pelerinajul este călătoria care duce spre o întâlnire. Pelerinajul vieţii este pentru toţi o mare „aventură spirituală“, este efort, bucurie, provocare, luptă, toate amestecate, dar promisiunea întâlnirii cu Dumnezeu şi a nemuririi împreună cu prietenii oferă bucurie.

În perioada 26-28 aprilie 2017, s-a desfăşurat la Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“ din staţiunea Durău a doua ediţie a „Întâlnirii tinerilor de pe valea Muntelui Ceahlău“, cu tema: Despre prietenie sau cum să nu călătorim singuri.

Timp de 3 zile, 150 de tineri din Protopopiatul Ceahlău au înţeles că nu călătoresc singuri. Au realizat că au aceleaşi frământări şi căutări, că nu sunt singuri, că sunt împreună, că este uşor să se cunoască, să se salute, să se ajute. Tinerii de pe Valea Muntelui pot alcătui o mare prietenie. Evenimentul, organizat de Protopopiatul Ceahlău în colaborare cu Sectorul de misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, face parte din seria de activităţi ce pregăteşte Întâlnirea Internaţională a Tineretului Ortodox de la Iaşi, din perioada 1-4 septembrie 2017.

Prima zi a întâlnirii a debutat cu un cuvânt de bun venit al părintelui protopop Ionel Cuţuhan, urmat de prezentarea programului, de intonarea imnului întâlnirii - „Dacă n-ai amintiri“ - şi de prezentarea filmului care a surprins momente din întâlnirea din 2016. La deschidere a fost prezent şi d-l primar Alexandroaia Vasile, primarul comunei Grinţieş.

Părintele Nicodim Petre, consilierul Sectorului de misiune, a susţinut o conferinţă în care a vorbit despre ce presupune călătoria acestei vieţi şi care este rolul prietenului în călătorie. Prietenul cel mai de seamă, cel mai fidel şi cel mai de folos pentru viaţa aceasta rămâne Hristos. Prietenia este un dar. E iubire din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni care ne sunt dăruiţi şi care rămân aproape de sufletele noastre printr-un ceva care nu este al nostru, prin rugăciunea prietenilor către prieteni, prin faptele de iubire arătate. Şi, mai mult decât atât, trebuie să ştim că acest dar, prietenia, se cultivă, se îngrijeşte aşa cum îngrijim un trandafir ce ne dorim să nu se usuce. Una din ideile dezvoltate de invitat a fost legată de pregătirea tinerilor pentru căsătorie. Căsătoria este o călătorie pentru toată viaţa şi are ca finalitate viaţa veşnică. Ştim noi să ne alegem partenerul de călătorie-căsătorie? Suntem pregătiţi să nu-l abandonăm pe drum? Cum ne asigurăm că viitorul soţ sau viitoarea soţie au acelaşi drum, acelaşi ţel în călătorie cu al nostru? Tinerii au adresat şi întrebări.

Părinte, există limite în prietenie?

Poţi merge alături de prietenul tău până acolo unde el se/te desparte de Dumnezeu. Rămân aproape de prieten până la păcat sau erezie. Acolo mă separ. În ce priveşte iubirea în prietenie, aceasta nu are limite. Iubirea curată nu poate face ceva rău, nu poate face păcate. Iubirea mea nu împovărează conştiinţa prietenului meu cu păcate, ci o eliberează, o despovărează. Iubirea duce pe prieten în rai, nu în iad. Iubirea inspiră, dăruieşte, se jertfeşte… Iubirea nu are limite.

Părinte, în ce măsură educaţia, cultura, ajută în relaţia de prietenie?

Ajută. Fiecare om vine la întâlnirea cu ceilalţi oameni cu tot bagajul lui, spiritual, cultural, cu aspectul său fizic… Întâlnirea cu un om poate fi o binecuvântare sau poate fi un blestem, spunea cineva. Ne place să fim prieteni cu oameni inteligenţi, informaţi, care ne ajută să înţelegem mai bine lucrurile. Lectura face viaţa mai frumoasă şi mai uşoară. Un adolescent care citeşte va lua din cărţi tot ceea ce îl interesează şi va folosi acele informaţii în viaţa de zi cu zi. Acele detalii te pot scăpa din încurcătură sau te pot face să fii şi mai apreciat. Cultura aduce echilibru. Lectura cărţilor bune, alături de rugăciune, asigură o igienă a minţii şi a sufletului. Lectura educă, dar şi disciplinează.

A urmat sesiunea de cunoaştere şi alte sesiuni în care s-a căutat să se precizeze scopul călătoriei, cum se face pregătirea pentru călătorie, pe cine este bine să avem însoţitor „pe Cale“. S-a dezbătut textul scripturistic ce vorbeşte despre călătoria apostolilor Luca şi Cleopa spre Emaus şi alăturarea „Străinului“, a lui Hristos cel Înviat, alături de Care „li s-au deschis ochii“. S-a meditat şi discutat pe marginea Pildei fiului risipitor: „De ce a simţit fiul cel mic nevoia să plece de acasă?“, „Câte tipuri de călătorie identificăm în pildă?“, „Cine risipeşte şi cine adună?“.

Zilele au fost pline. Rugăciune, joc, cunoaştere, drumeţie. S-a vizionat filmul „Drumul întoarcerii“, un film ce prezintă o evadare dintr-un lagăr şi o întoarcere spre acasă. Nădăjduim să ajungem la întâlnire.

Călătoria tinerilor de pe valea muntelui a început şi va continua. Vă vom povesti din când în când despre noi. (Pr. Emanuel Dorneanu, Parohia Galu)