Bustul Arhiepiscopului Kyprianos al Ciprului, inaugurat la Iaşi

Ieri a avut loc la Iaşi, în Piaţa Prieteniei Româno-Elene, ceremonia de dezvelire a bustului Arhiepiscopului Ciprului Kyprianos, personalitate emblematică în istoria ecleziastică şi culturală a ţării sale. Numele său leagă Iaşul de Nicosia, dar leagă şi România de Cipru şi de spaţiul elen. La  eveniment a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care, alături de Preasfinţitul Părinte Porfirie, Episcop de Neapolis, a oficiat o slujbă de binecuvântare.

Evenimentul de la Iaşi a avut loc din iniţiativa Ambasadei Republicii Cipru la Bucureşti, cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie Bilaterale România-Cipru, al Ministerului cipriot al Educaţiei şi Culturii, al Arhiepiscopiei Ciprului, Mănăstirii Maheras din Cipru şi, fireşte, al Primăriei Iaşului, al consulului onorific al României la Limasol, dl. Marios Klitou, şi al Consulului onorific al Ciprului în România (regiunea Moldova), dl. Mamas Koutsoyannis. La ceremonie au participat reprezentanţi ai Ambasadei Ciprului, ai Ambasadei Republicii Elene, primarul municipiului Iaşi, oameni de cultură, membri ai Comunităţii Elene din Iaşi, investitori ciprioţi în România, precum şi  Înaltpreasfinţitul  Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de Preasfinţitul Părinte Porfirie, Episcop de Neapolis.

Slujba de binecuvântare a fost succedată de dezvelirea bustului - operă a sculptorului Ion Ladea, de intonarea imnurilor naţionale ale României şi Ciprului şi de discursurile oficiale.

„Arhiepiscopul Kyprianos a fost luminător în zile bune şi îndrumător în zile grele“

În cuvântul rostit cu această ocazie, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre două calităţi de excepţie ale Arhiepiscopului Kyprianos - luminător şi îndrumător: „Arhiepiscopul Kyprianos a fost luminător în zile bune şi îndrumător în zile grele. Aceasta este capacitatea oamenilor de excepţie - de a fi în timpul lor luminători într-o lume acoperită de întuneric, şi îndrumători în momente de cumpănă şi de situaţii problematice. Printr-un exerciţiu de imaginaţie, ne putem întreba: ce ne-ar putea spune nouă, din înălţimea cerului, Arhiepiscopul Kyprianos? Cred că aşteaptă de la patria sa Cipru şi de la patria sa adoptivă Moldova să păstreze două lucruri fundamentale - legătura cu Dumnezeu, de unde el a luat puterea luptei sale, şi legătura cu pământul, care i-a fost inspiratoare în activităţile sale. Fie ca prezenţa acestui monument închinat Arhiepiscopului să fie aducere-aminte pentru locuitorii Iaşului, cât şi pentru pelerinii greci sau ciprioţi, asupra unei istorii de împreună-vieţuire şi a faptului că de-a lungul timpului au fost părtaşi şi membri ai aceleiaşi Biserici“.

Preasfinţitul Părinte Porfirie, Episcop de Neapolis, a vorbit despre martirul Arhiepiscopului Kyprianos, menţionând motivele pentru care acesta merită canonizat: „Arhiepiscopul Kyprianos s-a îndreptat spre martiriu cu un curaj neobişnuit şi cu o demnitate unică. Prin sacrificul său, a cinstit elenitatea, a afirmat identitatea elenă şi a slujit cu devotament eroic credinţa lui creştină. Modest, umil şi cu demnitate, fără să ceară mila nimănui, s-a îndreptat senin spre moarte şi nemurire. Protestantul de origine iudaică Joseph Woolf, care a sosit la Nicosia la câteva zile după tragicele evenimente din 9 iulie, ne dă o informaţie zguduitoare despre oferta făcută Arhiepiscopului Kyprianos de a îmbrăţişa islamismul pentru a i se dărui viaţa. Arhiepiscopul, fără a sta pe gânduri, a respins tot ce i se propunea şi venit la locul sacrificiului, rostind «Doamne miluieşte, Hristoase miluieşte», propovăduind prin pilda sacrificiului său măreţia şi adevărul credinţei creştine. Sfintele lui rămăşiţe, alături de cele ale celorlalţi arhierei şi ale notabilităţilor, au fost înmormântate în spatele sfântului altar al Bisericii Faneromeni. Din 1930, sunt păstrate în mausoleul de marmură înălţat în acest scop în curtea aceleiaşi biserici“.

Legăturile Arhiepiscopului Kyprianos cu Iaşul

Ieromonahul Kyprianos (1756-1821), călugăr al Mănăstirii Mahairas, soseşte în 1783 în capitala Moldovei, unde a trăit 18 ani. Aici s-a bucurat de preţuirea domnului Moldovei, Mihail Suţu - devine preot paroh al bisericii domneşti, desăvârşindu-şi studiile la Academia Domnească. Revenit în Cipru, este ales arhiepiscop (1810-1821) şi fondează la Nicosia Şcoala Greacă, după modelul celei ieşene. A sprijinit lupta grecilor pentru independenţă şi a plătit cu viaţa, fiind spânzurat la 9 iulie 1821. Sfârşitul său tragic a constituit o sursă de inspiraţie atât pentru literatura cultă, cât pentru cea populară, cea mai cunoscută operă literară fiind poemul dramatic 9 Iulie 1821 la Nicosia compus de Vasilis Mihailidis.