Ce am învăţat de la Tolstoi?

A reînceput „Seara cărţilor deschise“, activitate ASCOR în cadrul căreia se prezintă lunar o carte sau un autor. Sper, dragi colegi, că aţi avut o vacanţă frumoasă şi că v-aţi întors cu energia şi curajul de a vă pregăti mai bine în domeniul vostru, pentru a fi de folos oamenilor, familiei, dar şi ţării noastre, România. În formarea noastră ca oameni intră şi lectura. Lectura ne oferă accesul spre cunoaştere, ne „prelucrează“ intelectual şi spiritual, ne aduce bucurie de calitate şi ne ţine şi împreună. ASCOR Iaşi derulază acum şi un alt proiect numit: Carte pentru viaţă! Cartea este viaţă şi ajută pentru viaţă. Cartea are puterea de a renaşte.

Librarul nostru pentru luna octombrie este pr. arhim. Nicodim Petre. Îl invităm întotdeauna atunci când dorim să începem ceva. El ne dă starturile şi nădăjduim că acestea ne dirijează spre o linie de sosire pe care ne-o dorim cu toţii. Părintele este un bun povestitor şi încă un cititor pasionat. Pe el l-am întrebat ce a învăţat de la Tolstoi, pentru că despre Tolstoi ne-am propus să fie vorba luna aceasta. „Librarul lunii“ a adus în ajutor alţi librari de seamă - este vorba despre doamna conf. univ. în psihologie Ina Marta Karnaeva şi doamna dr. în filosofie Rodica Pop. Împreună cu ei am căutat să-l înţelegem pe marele autor rus Lev Nicolaevici Tolstoi.

Tolstoi, moşier bogat şi conte mai târziu, a rămas orfan de mamă la 2 ani şi de tată la 9 ani. La 16 ani va încerca să studieze la Universitatea din Kazan Filologia, secţia arabă-turcă, dar după un an se va hotărî pentru Drept. Intră voluntar în Armată pentru a lupta în Caucaz pe la 19 ani şi apoi se angajează militar, devenind căpitan, pentru a lupta în Crimeea. Începe să scrie pe la 22 de ani. Se va căsători la 34 de ani cu Sofia Tolstoi şi vor avea 13 copii. Fire frământată, caută de tânăr adevărul şi raţiunea pentru care merită omul să trăiască pe pământ. Fondează o şcoală pe moşia sa, Iasnaia Polinaia, şi predă copiilor de ţărani. Iubitor de muncă fizică, de călărie, tenis, înot, se bucură de o rezistenţă şi o forţă fizică ieşită din comun. Scrie 8-10 ore pe zi fără să obosească. Se îmbracă asemenea ţăranilor de pe moşie, munceşte alături de ei şi, văzându-i cineva muncind şi vorbind, nu poate înţelege cine este marele boier, contele Tolstoi. Un singur lucru îl diferenţiază totuşi: privirea. Privirea arată un suflet sensibil, dar şi puternic, atent la tot ce se întâmplă în jurul lui. Tolstoi vede fidel şi ceea ce nu se vede, vede în sufletele oamenilor. Ochii lui sunt asemenea cuţitelor unui chirurg. Străbat adâncurile tăinuite ale sufletului.

Dacă Dostoievski a fost un vizionar, Tolstoi a fost omul prezentului, al momentului, reuşind să descrie cu o extraordinară sinceritate şi pricepere chipurile şi trăirile cele mai complexe ale oamenilor din toate categoriile sociale. Tolstoi atinge în multe dintre nuvelele sale o temă care ne priveşte şi pe noi astăzi: condiţia omului nemulţumit. Omului îi lipseşte întotdeauna ceva. Dacă ar mai avea câteva deseatine de pământ, totul ar fi perfect; dacă salariul ar fi cu 1.000 de ruble mai mare, nu i-ar mai trebui nimic, dacă ar prinde un post ceva mai bun, ar fi suficient pentru a fi fericit. Dar atunci când primeşte cele dorite, se vede că omul este tot nemulţumit. Nemulţumit de altceva, şi de altceva, şi de altceva. Izvorul mulţumirii, însă, se pare că se află în interior, şi nu în cele dinafară.

În cea de a doua parte, legând spusele din început, doamna conf. univ. Ina Karnaeva a redus toată viaţa lui Tolstoi, începând cu moartea mamei sale şi până în final, sub o unică întrebare găsită în Spovedania lui Tolstoi: „Este un sens în viaţa mea care să nu fie distrus nici de moarte?“.

În final, doamna dr. Rodica Pop ne-a mărturisit ideea liniştitoare că nu ar trebui făcută o comparaţie între Tolstoi şi Dostoievski pentru că fiecare îşi are locul şi rolul său în istorie, dar şi în  viaţa noastră. Dostoievski are rolul de a lansa întrebări tulburătoare, iar Tolstoi îşi poate găsi locul şi în clipele de bucurie, dar şi de tristeţe. Opera lor tămăduieşte. O altă informaţie primită în cadrul „Serii cărţilor deschise“ a fost aceea că, în perioada regimului ateu, nemaipublicându-se „Biblia“, în Uniunea Sovietică credinţa şi spiritul creştin au supravieţuit şi prin operele celor doi corifei, Tolstoi şi Dostoievski.

Am aflat tot acum, cu tristeţe, că în partea finală a vieţii, Tolstoi s-a depărtat în gândire de înţelegerea corectă a Bisericii. Cu toate acestea, opera sa, scrisă până la vârsta de 50 de ani, rămâne de referinţă în literatura universală.

În luna noiembrie vom vorbi despre Dostoievski F.M. Nu este un post de radio, ci este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Vă aşteptăm! Fiţi pe recepţie! (Andreea Blaga, ASCOR Iaşi)