Centrul „Cuvioasa Nazaria” - un loc de linişte trupească şi sufletească pentru bunicii noştri

Suntem născuţi din iubire şi pentru iubire. Suntem născuţi spre a ne îngriji unii de soarta altora, spre a ne păsa, spre a mângâia, spre a ocroti. Căci viaţa se cere a fi ocrotită încă din pântecele mamei şi până la adânci bătrâneţi. La Mănăstirea Văratec, Centrul pentru persoane vârstnice „Cuvioasa Nazaria” ne aminteşte de grija, de atenţia şi de dragostea pe care este firesc să le avem faţă de bunicii noştri.

După ce, în 1995, bolniţa mănăstirii a fost cuprinsă de flăcări, în 1997 s-a pus piatra de temelie pentru un loc special în care maicile în vârstă şi bolnave, dar şi oameni din afara mănăstirii să-şi poată afla pacea şi să beneficieze de îngrijirea necesară la bătrâneţe.

Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, lucrările au început din fondurile mănăstirii şi aşa s-au făcut fundaţia, demisolul şi parterul. Apoi, din 2000, s-a încheiat un protocol între Arhiepiscopia Iaşilor, Mănăstirea Văratec şi Consiliul Local Agapia. Consiliul Local Agapia a devenit, astfel, beneficiarul oficial al obiectivului, preluând lucrările existente, accesând fonduri europene şi ocupându-se de construirea etajelor unu şi doi. În tot acest timp, însă, Arhiepiscopia Iaşilor şi reprezentanţii mănăstirii au continuat şi continuă să se implice financiar pe partea de dotări şi în amenajarea paraclisului ce-l are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Teologul.

Faptele bune costă. Şi nu puţin!

Deşi a trecut atâta timp, munca efectivă pentru finalizarea lucrărilor şi pentru dotarea corespunzătoare a căminului este şi astăzi departe de a fi încheiată. Căci, lumeşte vorbind, faptele bune costă. Mult! Cu toate acestea, prin credinţă, curaj, muncă şi sacrificii ce greu se pot exprima în cuvinte, Centrul „Cuvioasa Nazaria” a fost deschis în iarna lui 2018 - şi centrala pe lemne a funcţionat la foc continuu.

În prezent, 23 de bunici se bucură de îngrijire medicală şi duhovnicească, de atenţie, de activităţi de socializare. Deşi locuri ar mai fi, listele de aşteptare sunt făcute şi numeroase familii ar dori să-şi ştie bătrânii în siguranţă, deocamdată acest lucru nu este posibil. „Avem 13 angajaţi deja şi, potrivit legii, pentru doar 50 de beneficiari ar mai fi nevoie de un număr aproape dublu. Mai ales pe partea de infirmiere, chiar şi psiholog, tehnician maseur şi un asistent social - ce în prezent lucrează ca voluntar. Iar asta ar însemna un cost pe care nu ni-l putem permite. Din păcate, sunt solicitări pe care trebuie să le refuzăm, şi asta mă doare. Mă doare, pentru că am avea ce să le oferim, ca spaţiu - dar e nevoie să le asigurăm şi toate condiţiile, conform legii şi nevoilor. Din acest motiv mai aşteptăm şi căutăm surse de finanţare, ca să ne putem extinde”, a explicat maica Filumena Pădurariu, coordonatoarea Centrului.

Pentru că bucătăria căminului nu este autorizată - numai dotarea ei ar ajunge la 300.000 de lei! - serviciile de masă sunt oferite prin catering şi sunt costisitoare. „Sperăm să dea Dumnezeu să avem cândva bucătăria noastră. Pentru că noi am vrea să ne gospodărim, să ne facem o grădină de zarzavat, să avem şi câteva animăluţe. Toate acestea şi donaţiile în alimente ar însemna o reducere semnificativă la costuri”, a mai spus maica Filumena.

Oamenii, mai presus de orice

Costurile sunt, într-adevăr, mari. Deşi beneficiarii şi aparţinătorii lor plătesc o sumă lunară la Centru, aceasta depăşeşte cu un pic doar o treime din ceea ce înseamnă efectiv cheltuielile pentru o singură persoană. Astfel, dacă ar fi să continuăm să vorbim despre problemele ce ţin de bani, nu ne-am mai opri. Însă, mai presus de bani sunt oamenii.

Oameni pentru a căror linişte şi pentru al căror bine merită să se lupte cu tot sufletul. „Au avut ei în viaţă suficiente greutăţi, nu le mai spunem noi pe ale noastre. Dacă nu avem lemne, nu avem cu ce plăti curentul, noi, personalul, transmitem mai departe, la cei mari. Dar cu ei, tot timpul când îi vizităm în camere, când ne întâlnim la masă, la slujbă, la tratament sau la socializare suntem cu zâmbetul pe buze. E ca într-o familie, când doar părinţii ştiu prin ce trec, dar nu îşi încarcă pruncii cu griji. Ei aici trebuie să se simtă protejaţi, să ştie că au asigurate toate cele ce... poate unii nu le aveau nici acasă. Sunt unii care au venit cu gândul de a sta puţin, până trece iarna. Acum vor să rămână definitiv. Le place că sunt într-un loc liniştit, într-un loc pentru suflet. Că puteau să aleagă oricare alt cămin mai bun poate şi mai dotat. Noi suntem la început, dar încercăm să le asigurăm totul pentru pacea şi liniştea lor, pentru o viaţă de zi cu zi decentă şi un confort necesar atât trupului, cât şi sufletului. Şi ne încântă când ei ne spun că sunt mulţumiţi şi doresc să rămână aici până la sfârşit”, povesteşte cu emoţie maica.

Beneficiarii căminului sunt unii cu studii, alţii fără studii, de la ţară sau de la oraş, singuri sau văduvi. Unii au trecut deja prin drama de a-şi înmormânta copiii, alţii încă se mai bucură de ei - dar mulţi sunt în oraşe îndepărtate sau chiar în alte ţări. Pentru copiii sau nepoţii care au ales Centrul „Cuvioasa Nazaria”, important este ca să-i ştie bine pe cei dragi ai lor.

„Suntem sunaţi şi de multe ori ni se mulţumeşte, pentru că există persoane care au intrat aici într-un anumit stadiu fizic şi psihic şi, după o perioadă de două-trei săptămâni, deja îi vezi schimbaţi. Au alt suflu, altă viaţă, povestesc la telefon despre toate activităţile pe care le fac, despre prieteniile pe care le leagă. Acasă, fiind singuri, nu-şi permitea nimeni să vină să-i viziteze din oră în oră, să le deschidă uşa, să le asigure igiena necesară sau medicaţia la timp. Rudele ţin la telefon mereu legătura, iar de vizitat - vin la două, trei luni. Noi susţinem să vină fiecare oricând poate şi chiar să fie luaţi bunicii o dată pe lună în familie. Să nu fie daţi uitării sau lăsaţi deoparte”, spune maica Filumena Pădurariu.

Dumnezeu lucrează prin oameni

Pe domnul Mihai l-am găsit în cameră, citind la Psaltire. De loc, este foarte aproape de Mănăstirea Văratec. A fost căsătorit 46 de ani, de 12 e văduv, copiii-s departe, iar acasă era singur. Şi la Centru preferă să stea mai retras şi să se roage, dar singur nu este. „Mi-a rămas casa pustie. Mi-e dor şi mă mai trag acasă, dar nici de aici nu mai plec. E prea bine!”.

Doamna Maria are 87 de ani şi povesteşte despre aceeaşi casă goală. „Eu nu mai pot merge, mă mişc foarte greu. Nu mai puteam face focul, tot trebuia să fac o cărare când ningea. E o variantă să vii aici, unde eşti ajutat, unde mai ai cu cine să vorbeşti.” Un alt bunic spune că fiul său l-a dus la un alt centru de bătrâni, unde nu i-a plăcut şi unde nu s-a putut acomoda. „E o diferenţă mare între acolo, unde era un patron, şi aici, unde-s maicile! Stilul de viaţă e altul, dar şi spaţiul e aerisit - e linişte, e aer, e natură. Dacă aş da margarete, ca la pensiune, aici pot spune că e maximum!”, exclamă bărbatul.

Pentru nimeni nu-i uşor. Nu-i uşor să pleci de la casa ta şi să accepţi că ai nevoie de ajutorul străinilor. La fel cum nu-i uşor pentru cei care vor să facă un bine să-şi poată susţine întreaga activitate şi să aibă grijă de oameni în vârstă, fiecare cu problemele şi tabieturile sale, cu felul său şi cu programul său de viaţă. Minunat este, însă, când prin zâmbet şi prietenie, prin credinţă şi prin rugăciune, prin sacrificiu şi nădejde, prin bucurie şi lăsare în voia lui Dumnezeu lucrurile se aşază, oamenii încep să se deschidă, sufletele prind dorinţă de a se vindeca.

Nu-i uşor. Dar Dumnezeu lucrează prin oameni şi El nu rămâne niciodată dator. De aceea, datoria noastră este a avea grijă de semeni. Şi fiecare dintre noi poate lucra alături de Sfântul Ioan Teologul, de Cuvioasa Nazaria, de personalul de la Centru pentru vârstnicii beneficiari ai programului şi pentru alţii asemenea lor. Căci, precum spunea Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în decembrie 2018, când s-a făcut inaugurarea aşezământului, „pentru copiii, pentru bătrânii, pentru bolnavii noştri mai sunt însă multe lucruri de făcut”.

CUM PUTEŢI AJUTA?

Acordând o sumă pentru îngrijirea unui bătrân. Sunt două categorii de bătrâni pe care îi puteţi ajuta.

1. Bătrânii fără niciun venit

Pentru aceştia puteţi dona:
Masa/ zi - 40 lei/bătrân (3 mese şi 2 gustări)
Îngrijirea pentru o zi - 141 lei/bătrân
Îngrijirea pentru o săptămână - 1.058 lei/bătrân
Îngrijirea pentru o lună - 4.230 lei/bătrân
Îngrijirea pentru un an - 50.760 lei/bătrân

2. Bătrânii ori familiile acestora suportă o parte din suma totală lunară pentru îngrijire, în medie 1.500 lei/lună. Pentru diferenţă, vă solicitam ajutorul dumneavoastră:

Masa/ zi - 30 lei/bătrân (3 mese şi 2 gustări)
Îngrijirea pentru o zi - 91 lei/bătrân
Îngrijirea pentru o săptămână - 637 lei/bătrân
Îngrijirea pentru o lună - 2.730 lei/bătrân
Îngrijirea pentru un an - 32.760 lei/bătrân

Strângerea de fonduri este organizată de Arhiepiscopia Iaşilor şi Mănăstirea Văratec, deoarece aceste instituţii au iniţiat şi susţin în mod direct funcţionarea Căminului de bătrâni, care, actualmente, este gestionat de Primăria Agapia (care nu are capacitatea să susţină un astfel de aşezământ). Suma colectată va fi virată către această autoritate publică locală, pentru susţinerea activităţilor aşezământului social. Orice sumă ne este de folos, trimiţând-o prin virament bancar în conturile deschise la:

Beneficiari:
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - Arhiepiscopia Iaşilor Cont: RO95CECEIS0130RON0993490 CUI: 5334656
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” - Văratec Cont: RO95RNCB0199005312820001 CUI: 2860575