Clipe de bucurie în dealul Hadâmbului

Ajunul praznicului Naşterii Domnului a fost pentru sute de copii din comunele Mironeasa şi Mogoşeşti prilej de bucurie. Micuţii l-au aşteptat la Mănăstirea Hadâmbu pe Moş Crăciun, au colindat, iar la final au primit darurile mult aşteptate.

Ce bucurie mai mare poate avea un copil în ajunul sărbătorii Naşterii Domnului, decât aceea de a-l vedea pe Moş Crăciun? Şi în acest an, Moşul s-a oprit la Mănăstirea Hadâmbu din judeţul Iaşi pentru a le oferi copiilor cadourile aşteptate timp de un an. Complicii lui Moş Crăciun au fost şi de această dată vieţuitorii Mănăstirii Hadâmbu, care au pregătit vreme de câteva zile darurile. Joi, 24 decembrie 2015, la orele dimineţii, pe dealul Hadâmbului, colindătorii mai mici sau mai mari, însoţiţi de părinţi şi educatori, semănau cu nişte furnicuţe. S-au grăbit să ajungă mai repede la aşezarea monahală ce adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, unde avea să aibă loc serbarea din Ajunul Crăciunului. Un grup de copilaşi, în semn de preţuire pentru acest moment important, au purtat în mâini icoana Naşterii Domnului, acoperită cu un frumos prosop tradiţional. Imaginea i-a emoţionat pe monahii din obşte, care au văzut cum pruncii au înţeles mesajul Bisericii, transmis în anii precedenţi, de a păstra credinţa strămoşească şi tradiţiile sfinte ale poporului nostru. Rând pe rând, colindătorii au intrat în curtea aşezării monahale. În faţa arhondaricului, ridicat cu multă jertfă prin rânduiala Bunului Dumnezeu şi rugăciunile Maicii Domnului, copiii au aşteptat cu emoţie începerea serbării. După ce au fost îndemnaţi să cânte „Moş Crăciun cu plete dalbe“, chipurile lor s-au luminat, iar frigul parcă s-a mai domolit. De undeva de la balcolul casei, Moşul abia a coborât, fiind obosit de drumul parcurs până la Hadâmbu. „Aţi fost cuminţi?“, a întrebat Moşul. „Daaa!“, au răspuns copiii în cor, care au aflat apoi peripeţiile bătrânului cu barba albă, îmbrăcat în roşu.

Program de colinde şi poezii

Arhimandritul Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, a adresat un cuvânt de bun venit copiilor, apoi i-a îndemnat să nu uite de rugăciune în toată viaţa lor şi să iubească Biserica lui Hristos. Au urmat repertoriile de colinde prezentate de cei mici şi de cei mari, atât obştii de la Hadâmbu, cât şi lui Moş Crăciun. Poeziile şi cântecele de iarnă au continuat programul deosebit, ce a fost urmat de oferirea darurilor tuturor celor prezenţi. Poate că imaginile grăiesc cât o mie de cuvinte, dar emoţia unui astfel de moment trebuie trăită doar acolo unde se desfăşoară. Am observat cu câtă atenţie au urmărit copiii întregul program dedicat lor şi câtă mulţumire au adus colindătorii în sufletele obştii de la Hadâmbu. Această frumoasă amintire nu va putea vreodată să fie ştearsă din memoria acestor tinere lăstare. Ei vor spune tuturor cum Moş Crăciun, de care au auzit în poveşti, din piesele de teatru sau din filme, le-a adus o bucurie în tinda Mănăstirii Hadâmbu, locul unde Biserica l-a ajutat pe Moşul să pregătească 1.000 de daruri