Colocviul „Etica memoriei“, la final

În perioada 20-23 august s-au desfăşurat la Mănăstirea Putna lucrările Colocviului „Etica memoriei“. Colocviul a reprezentat a IX-a ediţie a seriei de simpozioane organizate de Fundaţia „Credinţă şi creaţie. Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga - maica Benedicta“, începând cu anul 2007.

Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a fost prezent la deschiderea colocviului, care, ca în fiecare an, a fost precedată de slujba Te Deumului în biserica voievodală, urmată de slujba Parastasului întru pomenirea acad. Dan Hăulică, iniţiatorul fundaţiei „Credinţă şi creaţie“, de la a cărui trecere la Domnul se împlinea exact un an de zile. Din biserică participanţii s-au îndreptat spre cimitirul mănăstirii, pentru o slujbă de pomenire la mormântul maicii Benedicta - academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga.

În faţa Casei Domneşti şi în sala mare a acesteia s-au organizat două expoziţii „In memoriam Dan Hăulică“, cu lucrări ale artiştilor din Grupul Prolog - Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu - care împlineşte anul acesta 30 de ani de existenţă, respectiv ale unor artişti plastici lansaţi şi orientaţi de criticul de artă Dan Hăulică: Viorel Mărginean, Silvia Radu, Dacian Andoni, Virgil Scripcariu, Traian Cherecheş. Au luat cuvântul criticul de artă Doina Mândru şi artiştii Constantin Flondor, Horea Paştina, Silvia Radu şi Virgil Scripcariu.

Lucrările au fost deschise de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen, după care a urmat lansarea celui de-al optulea volum al „Caietelor de la Putna“, care reuneşte comunicările simpozionului „Jertfă şi creaţie“ din 2014.

„Dan Hăulică a iubit şi a înţeles Putna cum puţini pot să o facă“

Prima sesiune a fost deschisă de comunicarea „Memoria domnului Dan Hăulică la Putna“ a părintelui arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna. Sfinţia Sa a spus că Dan Hăulică „a iubit şi a înţeles Putna cum puţini pot să o facă. A adus la Putna înţelegerea artei şi a culturii“, iar pentru dânsul „arta era încercarea de a pătrunde tainele creaţiei“. Prin tot ce a făcut, Dan Hăulică s-a aşezat în rândul ctitorilor culturali ai Mănăstirii Putna. Personalitatea regretatului om de cultură a fost apoi evocată în câteva reportaje filmice prezentate de Grigore Ilisei, Constantin Flondor şi Dacian Andoni.

În a doua zi a colocviului, conf. univ. dr. Sorin Lavric a vorbit „Despre eroi şi martiri din istoria recentă“, pornind de la desemantizarea şi bagatelizarea noţiunii de erou. Conferenţiarul a arătat că nu oricine vrea să ajungă erou ajunge erou. Eroii se manifestă în ocazii limită. Ei stârnesc pe emuli şi resping pe epigoni, îndeplinind un rol răscumpărător faţă de comunitatea pasivă, latentă, din care fac parte. În acest sens, partizanii luptei de rezistenţă anti-comunistă au acest rol în societatea românească. În încheiere, domnul Lavric a arătat că prin legi precum Legea 217/2015 există un pericol de damnatio memoriae asupra eroilor şi martirilor din timpul regimului comunist.

Protosinghelul Teofan Popescu l-a evocat pe Nichifor Crainic şi revista „Gândirea“. Domnul Adrian Alui Gheorghe, în cadrul comunicării „Istoricid. Eroi şi modele“, a plecat de la întrebarea: „Poate trăi un neam fără modelele care i-au orientat istoria?“. Sesiunea a fost încheiată de prof. dr. Marius Vasileanu - „Memoria Rugului Aprins. Riscuri şi provocări“.

 În discuţiile ample care au urmat, domnul Adrian Alui Gheorghe a remarcat că noi nu am avut un Proces al Comunismului, în cadrul căruia să se rejudece toate procesele din perioada regimului comunist, când mulţi, precum Nicolae Steinhardt, au fost învinuiţi de lucruri neadevărate şi au primit condamnări în numele acestor acuze false, rămânând astfel cu etichetele precum legionar, criminal de război etc. puse de tribunalele comuniste. Doamna Teodora Stanciu a adus în discuţie un pasaj din Legea 217/2015, „Prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid împotriva umanităţii şi de crime de război se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină, sau prin orice hotărâre recunoscută în România potrivit legii pentru una sau mai multe infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război“, subliniind că instanţele care i-au condamnat pe români în anii 1940-1950 scriau în dreptul unor condamnaţi precum Mircea Vulcănescu „criminal de război“. Domnia Sa a mai spus: „Ce făcuse Mircea Vulcănescu? E pasibil Mircea Vulcănescu de condamnare post-mortem? ş…ţ Să fim atenţi cum sunt formulate aceste capitole din lege! Dacă instanţa judecătorească este cea din anii 1950, este limpede că este vorba de un fals cumplit. Şi noi suntem vinovaţi, că n-am făcut aproape nimic în ultimii 25 de ani pentru reabilitarea acelora cărora li s-au pus în anii 1950 amprente nedrepte de legionari, de criminali de război“.

După ce prof. dr. Ilie Luceac a vorbit despre „O pagină de istorie a Bucovinei. Amintirile scriitorului Partenie Masichievici“, iar acad. Alexandrina Cernov a prezentat cartea „Cântecul mării“ de Oleg Serebrian, fost ambasador al Republicii Moldova în Franţa şi la UNESCO, cel care şi-a prezentat cartea „Rusia la răspântie“, un răspuns la stereotipurile intelectualilor francezi, dar şi ale celor români, legate de Rusia. Între altele, domnia sa a vorbit despre relaţia Bisericii Ortodoxe Ruse cu regimul sovietic, subliniind că îndeobşte se vorbeşte despre colaborarea dintre cele două, în timp ce se ignoră faptul că până în 1941 Biserica Ortodoxă a fost ţinta predilectă a atacurilor sovietice, în comparaţie cu alte culte. Numai în anul 1918 au fost ucişi 3.000 de slujitori ai Bisericii. În 1941 s-a produs schimbarea opticii lui Stalin în această privinţă, după ce naziştii au dat libertate Bisericii în teritoriile ocupate de ei, iar Stalin avea nevoie ca Biserica să încurajeze poporul să lupte împotriva invaziei Germaniei.

A treia zi a debutat cu prelegerile prof. univ. Gheorghiţă Geană - „Viaţa memoriei şi construcţia diacronică a identităţii“, prof. univ. Mihai Şleahtiţchi - „Interferenţa etică retro-activă în construcţia şi reconstrucţia memoriei sociale“ şi prof. univ. Maria Şleahtiţchi - „Recuperarea etică şi estetică a unei copilării sovietice“.

Doamna prof. univ. Egenia Bojoga, în „Mutilarea memoriei identitare la românii basarabeni“, a pornit de la o legendă redată de scriitorul Cinghiz Aitmatov în cartea sa „O zi mai lungă decât veacul“ -  Legenda Mancurtului, pentru a explica cum a fost mutilată memoria identitară la românii basarabeni.

Mai reţinem şi comunicarea Doinei Jela, „Varşovia - lecţie de memorie“. Într-o vizită recentă în Polonia, scriitoarea a descoperit peste tot în Varşovia, pe ziduri, pe bănci, în librării, semne care aduc aminte de cei care s-au jertfit pentru ca cei de astăzi să se bucure de libertate. Nici vorbă de literatura de divertisment de la noi, care ne îndeamnă să uităm totul şi să luăm totul de la capăt. Conferenţiara a identificat la polonezi un proiect de ţară, care înseamnă dăinuirea prin memorie şi conservarea identităţii prin memorie.

În după-amiaza ultimei zile au conferenţiat criticul de artă Doina Mândru, „Un manuscris inedit descoperit după publicarea Jurnalului Alicei Voinescu (Pontigny, 1936)“ şi doamna Raluca Naclad - „Experienţe carcerale, asumate ca trepte ale desăvârşirii. Note pe marginea volumului Supravieţuitorii de Anca Ştef şi Radu Ştef“, iar dr. Andreea Cârstea a prezentat Memorialul Victimelor Comunismului şi al rezistenţei de la Sighet. Primul muzeu al comunismului din lume, acesta a fost desemnat în anul 1998 de Consiliul Europei printre locurile de păstrare a memoriei din Europa, alături de Memorialul de la Auschwitz sau cel al păcii din Normandia.

„Eu cred că ce s-a întâmplat acum la Putna e un miracol“

Ultimele comunicări au aparţinut doamnelor Elena Murariu, pictor şi restaurator, „Etica restaurării picturii bisericeşti. Studiu de caz: Biserica Mănăstirii Gura Motrului“ şi dr. Cristina Cojocaru, „Interferenţe ale memoriei. Etica restaurării straturilor suprapuse de pictură murală“.

În după-amiaza zilei de sâmbătă, în mijlocul participanţilor s-a aflat din nou Înaltpreasfinţitul Pimen, care a spus că „trebuie să aducem în mintea şi în inima tinerilor de astăzi aceste vestigii, acest tezaur, aceste lucruri mai grele. Pentru că, încet-încet, istoria dispare, şi starea morală de azi este aşa cum este“.

În încheiere, domnul Adrian Alui Gheorghe a spus: „În vremuri anormale, orice lucru normal este un miracol. Eu cred că ce s-a întâmplat acum la Putna e un miracol, deşi un mare semn de normalitate. ş…ţ Închei cu un îndemn al lui Virgil Cândea de la Bucureşti, la o lansare de carte: Să nu uităm! Să nu uităm împreună!“.

Doamna Teodora Stanciu a propus, ca o concretizare a discuţiilor din cadrul acestui colocviu, realizarea unei petiţii care să vizeze anularea efectelor de ştergere a memoriei care pot apărea prin Legea 217/2015.

Colocviul s-a încheiat printr-un pelerinaj la Memorialul Sighet, în ziua de duminică, 23 august, realizat cu sprijinul Centrului cultural „Bucovina“.

Mesajul pe care toţi participanţii l-au afirmat este că necesitatea cunoaşterii istoriei este fundamentală pentru mersul înainte al unei persoane şi al unei comunităţi. Un om fără trecut este un om fără viitor. O ţară fără trecut este o ţară fără viitor. Dacă dorim să avem un viitor, trebuie să cunoaştem trecutul. Orice demers de ştergere a trecutului are efecte distructive asupra celor din prezent şi asupra generaţiilor viitoare.