Copiii din Parohia Leucuşeşti învaţă bunătatea şi fac din milostenie o pasiune

În ziua de 23 februarie, copiii din Parohia Leucuşeşti, Protoieria Fălticeni, au purces la îndeplinirea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa lor. Plini de entuziasm, conduşi de preotul paroh Dulgheriu Adrian, împreună cu învăţătoarea Maftei Camelia şi cu farmacistul Constantin Maftei, au dorit să ajute bunicii de la Căminul de vârstnici de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”- Boroaia, dar şi pe copiii de o vârstă cu ei cazaţi la Aşezământul de copii din Dolhasca.

Nu este prima data când aceşti copii minunaţi, educaţi în tinda Bisericii de preotul paroh, având educaţia din familiile lor a celor „şapte ani de acasă” şi educaţia de la şcoală primită de la învăţătoare, pornesc la asemenea acţiuni. Dacă cu ocazia sărbătorilor de iarnă elevii de la Leucuşeşti au făcut cadouri care au constat în dulciuri sau jucării copiilor de la Dolhasca, îngrijiţi de părintele Saftiuc Mihail, sau au dus alimente de primă necesitate la bunicii de la Boroaia sau la Căminul de la Buciumeni, acum s-au orientat spre alte produse care să fie făcute cadou. Parohia Leucuşeşti, împreună cu copiii participanţi, au dus în cele două locaţii produse destinate curăţeniei generale, dar şi obiecte de igienă personală. Aceste produse au fost în valoare de peste 2.000 lei. Activitatea menţionată a fost iniţiată de preotul paroh Dulgheriu Adrian, împreună cu farmacistul Maftei Constantin, având drept obiectiv educarea copiilor în spiritual dărniciei şi pentru a-i determina pe aceştia să înţeleagă că există oameni care sunt în lipsă şi de aceea noi, cei ce prin grija lui Dumnezeu avem cele necesare, suntem datori să facem milostenie.

Poate cel mai impresionant moment este să vezi faţa copilului care dăruieşte, dar şi al celui care primeşte. Feţe luminoase, pline de bucurie şi de mulţumire că se săvârşesc fapte bune în această lume atât de mercantilă şi deseori nepăsătoare faţă de cel aflat în nevoi. Aceeaşi bucurie se putea citi pe chipul bunicilor de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”- Boroaia, condusă de părintele stareţ Alexie Ichim, care i-a primit cu o vorbă bună şi o privire blândă pe copii. Bunicii s-au bucurat, poate nu atât pentru darurile primite, cât mai ales pentru faptul că cineva le-a deschis uşa, că nu sunt părăsiţi şi condamnaţi la uitare. Poate au văzut în acei copii pe nepoţii lor care i-au uitat sau care sunt plecaţi peste mări şi ţări şi care se întorc doar o dată pe an împreună cu părinţii în ţară şi atunci îi vizitează în mare grabă. Bunicii cu multă dragoste au mulţumit copiilor, dar mai ales I-au mulţumit lui Dumnezeu că există asemenea copii. Au felicitat familiile care i-au crescut şi au promis că se vor ruga pentru ei să fie păziţi de relele acestei lumi. Le-au dat sfaturi să asculte de părinţi, să iubească Biserica şi la plecare le-au dorit copiilor ca Maica Domnului să fie cu ei în toate drumurile lor. Parcă cuvintele lor erau aceleaşi ca ale Sfântului Apostol Pavel: „Ca întru toate să vă înbogăţiţi spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu” (II Corinteni 9,11).

La întoarcere, copiii şi-au exprimat bucuria şi mulţumirea lor pentru ceea ce au săvârşit; inima şi sufletul lor erau una şi îşi manifestau dorinţa de a continua asemenea activităţi. Părintele paroh le-a explicat copiilor că aceasta este viaţa adevărată a creştinului şi că trebuie să mărturisim ca şi dreptul Iov: „Din tinereţile mele am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere am călăuzit pe văduvă”. În acelaşi timp trebuie să înţelegem că orice lucru se face cu osteneală şi jertfă, dar acestea implică o bucurie interioară neţărmuită.