Cum să prevenim răceala şi gripa

Înainte de a vorbi despre prevenţia răcelii şi a gripei, consider că este necesar să punctez câteva informaţii generale ce ne sunt de folos pentru a înţelege mai bine aceste două patologii şi gravitatea lor.

Răceala obişnuită, guturaiul sau coriza sunt diferite denumiri date aceleaşi patologii, definind o infecţie virală a căilor aeriene superioare. Se întâlneşte foarte frecvent în populaţia generală, la toate vârstele. Boala se manifestă printr-o serie de simptome nespecifice cum ar fi rinoree, obstrucţie nazală, strănut, tuse seacă. O parte dintre multele virusuri implicate în etiologia guturaiului determină şi durere în gât, slabiciune musculară, ameţeli şi lăcrimare. Rinovirusul este întâlnit în peste 80% din cazuri. Complicaţiile reprezentate prin otită medie, pneumonie, convulsii febrile sunt rare, adesea întâlnindu-se la copii, într-un procent scăzut (de până la 6%) 1.

Răceală sau gripă?

Folosim în mod curent sintagma „am gripă“. Arareori este adevărat. Cel mai adesea avem fie o stare pseudogripală, fie o răceală obişnuită. Gripa este cea mai importantă infecţie respiratorie virală, fiind adesea gravă, cu evoluţie impredictibilă şi cu apariţia de complicaţii la vârstnici şi copii. Semnele şi simptomele gripei sunt febră (peste 38°C), cefalee, stare generală alterată, dureri musculare, greaţă, vărsături, conjunctivită, dureri la nivelul globilor oculari, fotofobie. Complicaţiile gripei pot fi: bronşita, pneumonia, sinuzita, otita medie, encefalita, pericardita, sindromul Reye.

Virusurile gripale şi răspândirea lor

Virusul gripal (serotipurile A, B şi C) prezintă labilitate genetică, suferind mutaţii anual. Mutaţiile pot fi diferite de la o zonă geografică la alta. Variabilitatea antigenică explică absenţa imunităţii după boală.

Pentru a defini extinderea unei boli infecţioase, în populaţia generală se folosesc termenii de endemie, epidemie şi pandemie. Endemia defineşte apariţia unor cazuri sporadice într-o comunitate. Epidemia presupune afectarea unui număr mai mare de persoane, fiind limitată la o regiune. Pandemia implică extinderea bolii infecţioase pe teritorii foarte răspândite într-o ţară, în mai multe ţări sau continente.

Prima pandemie de gripă (virusul H1N1) a avut loc în Spania, în 1918, înregistrându-se între 50-100 milioane de decese. Alte pandemii, cu efect mai puţin catastrofal, s-au înregistrat în 1957 (gripa asiatică - virusul H2N2) şi în 1968 (Hong Kong - virusul H3N2). Cea mai recentă pandemie de gripă a fost în 2009 (gripa porcină, euroasiatică, cu virusul H1N1), când au murit aproape 300.000 de oameni. Atunci când un virus gripal animal se combină cu un virus uman se formează un virus hibrid ce poate declanşa o nouă pandemie de gripă.

Din cele prezentate mai sus se pot distinge foarte clar diferenţele dintre răceala obişnuită şi gripă. Gripa necesită obligatoriu izolare şi spitalizare, pe când guturaiul se vindecă spontan, în cel mult 7 zile.

Cum se transmite răceala şi gripa?

Virusurile respiratorii sunt diseminate pe cale aeriană, modalitatea de transmitere fiind directă, prin intermediul secreţiilor respiratorii contaminate. Perioada de incubaţie pentru virusurile gripale este de 1-4 zile, pacientul fiind contagios cu o zi înainte de apariţia simptomelor şi până la şapte zile după.

Echinaceea, vitamina C şi probioticele, pentru prevenţia răcelii

Răceala obişnuită poate fi prevenită prin evitarea contactului direct cu persoana suferindă, prin evitarea spaţiilor aglomerate, spălarea mâinilor după contactul cu o persoană infectată.

Măsurile generale de creştere a imunităţii, adoptarea unor condiţii de viaţă optime, cu evitarea suprasolicitării fizice şi psihice pot scădea incidenţa corizei.

În tratarea răcelii obişnuite se recomandă evitarea medicamentelor, încurajându-se lupta sistemului imunitar propriu împotriva virusului, prin oferirea unor condiţii optime exterioare de temperatură şi confort fizic şi psihic. Se  pot folosi extracte naturale din echinaceea (foto), vitamina C, probiotice. Folosirea gluconatului de zinc înregistrează rezultate contradictorii în studiile de specialitate 2. Vitamina C administrată în doze mari s-a dovedit a fi benefică în prevenţia corizei la persoanele care sunt expuse pentru perioade scurte de timp la frig sau la efort fizic intens 3. Probioticele s-au dovedit a fi mai bune decât placebo în reducerea incidenţei infecţiilor virale acute de tract respirator superior. Acestea reduc durata bolii, rata de folosire a antibioticelor şi absenteismul şcolar 4.

Vaccinarea, protecţie parţială împotriva gripei

În ceea ce priveşte gripa vorbim atât de metode de profilaxie individuală, cât şi colectivă.

Măsurile individuale de prevenţie ale gripei presupun adoptarea unor norme de igienă personală corespunzătoare (spălarea mâinilor, evitarea strănutului în palme din cauză că mâna reprezintă un vector de transmitere a virusului, folosirea batistelor de unică folosinţă, purtarea de măşti), vaccinarea persoanelor expuse la risc (pacienţi cu boli cronice, cei cu imonusupresie, personal medical, vârstnici peste 65 ani, în special cei instituţionalizaţi) cu vaccin trivalent (virus inactivat). Pentru copiii sub 13 ani se foloseşte vaccinul divizat ce conţine virus gripal fragmentat.

Vaccinul este revizuit periodic şi conţine serotipul virusului ce se crede că ar putea determina boala în sezonul curent. El intră în acţiune în mai puţin de două săptămâni. Vaccinarea oferă doar o protecţie parţială împotriva bolii.

Tot ca măsură profilactică se foloseşte Oseltamivirul (Tamiflu), antiviral ce se administrează la mai puţin de 48 de ore de la expunere, la persoanele peste 1 an, la cele nevaccinate, infectate cu virusul gripal A sau B.

Măsurile colective de prevenţie în cazul apariţiei unui focar infecţios

Măsurile de prevenţie în cazul endemiilor, epidemiilor sau pandemiilor gripale sunt în general luate după apariţia unui focar infecţios. Ele sunt stabilite prin planuri strategice naţionale de combatere a gripei. Se recomandă izolarea bolnavilor prin instituirea măsurilor de carantină. Dacă se dovedeşte o sursă animală de răspândire a gripei se iau măsuri speciale de sterilizare a animalelor din zona respectivă. Se impune colaborarea cu celelalte state, cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu Centrul European de Prevenţie a Bolilor. Se recurge la alcătuirea unor stocuri de vaccin şi la măsuri de distanţare socială prin limitarea călătoriilor, a evenimentelor socio-culturale în masă (concerte, teatru, film, etc).

Bibliografie:

1 Chapman S, Robinson G, Stradling J, West S. Oxford Handbook of Respiratory Medicine 2nd Ed. Oxford University Press, 2009; 532-535.

2 Douglas RM, Hemilä H, Chalker E, Treacy B. Vitamin C for preventing and treating the common cold. Cochrane Database Syst Rev. 2007;(3):CD000980.

3 Longmore M, Wilkinson IB, Baldwin A, Wallin E. Oxford Handbook of Clinical Medicine 9th Ed. Oxford University Press, 2014; 402-403.

4 Quick M. Cochrane Commentary: Probiotics For Prevention of Acute Upper Respiratory Infection. Explore (NY). octombrie 2015;11(5):418-20.

Dr. Eugen Neculai Gazzi, medic specialist Medicină Internă, Spitalul „Providenţa“