Elevi seminarişti nemţeni, pelerini în Bucovina

La sfârşitul săptămânii trecute, elevii clasei a X-a, profilul Teologie Ortodoxă, de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”- Mănăstirea Neamţ, ghidaţi de dirigintele lor, arhim. prof. Mihail Daniliuc, au purces într-un pelerinaj pe la mănăstirile din nordul Moldovei, cu dublu scop: intensificarea vieţii duhovniceşti, dar şi cunoaşterea frumuseţilor spirituale şi naturale ale ţării noastre.

Chiar de la bun început, ghidul nostru ne-a amintit care este diferenţa dintre un turist şi un pelerin: „Un călător devine turist când îşi transformă drumeţia într-o modalitate de a descoperi, a admira sau a cunoaşte anumite aspecte ale vieţii ce ţin de religie, cultură, istorie, tradiţii populare, artă culinară, meşteşuguri, natură, arhitectură, evenimente, ecologie şi alte laturi ce privesc existenţa vieţii pe Pământ, pe când un pelerin nu se mulţumeşte doar cu atât. Pelerinului nu-i este destul să-şi bucure doar mintea, privirea, ci doreşte cu precădere să-şi hrănească sufletul. El pleacă în călătorie pentru a-şi spori credinţa, pentru a-şi intensifica rugăciunea, pentru a-şi dispersa îndoielile, căutând în drumeţiile sale înaintea splendorilor naturale pe cele spirituale; el caută sfinte locuri, sfinte moaşte, icoane care să-l întărească, să-i tămăduiască suferinţele sau, chiar de ce nu, să-l ajute la un examen ori vreo altă cerinţă stringentă a vieţii”.

Luând aminte la îndemnurile profesorului însoţitor, noi, elevii seminarişti, ne-am străduit să fim în primul rând pelerini şi apoi turişti, transformând călătoria noastră într-un drum al evlaviei pe care am păşit cu recunoştinţă şi admiraţie pentru vechile ctitorii voievodale, adevărate „cetăţi” ale credinţei şi culturii româneşti. Salba de aur a mănăstirilor bucovinene în care ne-am închinat a fost compusă din mai multe nestemate: Râşca, Slatina, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Sihăstria Putnei şi Putna. Punctul culminant al călătoriei noastre a fost, fără doar şi poate, „Ierusalimul românesc”, Mănăstirea Putna, acolo unde ne-am închinat la mormântul slăvitului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, rememorând, prin intermediul părintelui ghid de la impresionantul muzeu al mănăstirii, uriaşa personalitate istorică şi duhovnicească a Binecredinciosului Domn al Moldovei. Pe lângă multe exponate deosebite, care amintesc de viaţa secularei chinovii, ne-a reţinut atenţia urna folosită de înflăcăraţii patrioţi de la 1871, care au organizat cunoscuta sărbătoare a românismului, acolo la mormântul de-a pururi veghetorului Domn Ştefan, printre ei fiind, cum bine se ştie, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu şi alţii.

Îmbogăţiţi sufleteşte, ne-am întors din Bucovina convinşi că avem o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu neasemuite frumuseţi naturale, dar şi spirituale. Păşind pe urmele cuvioşilor călugări sau darnicilor voievozi ctitori de locaşuri sfinte, am pus o cărămidă solidă la zidirea noastră duhovnicească, învăţând să preţuim mai mult trecutul glorios al poporului nostru, aspiraţiile lui spre unitate şi demnitate. Am înţeles, deopotrivă, că la astfel de frumuseţi primite în dar de la Dumnezeu şi de la strămoşi se cade să răspundem fiecare dintre noi cu frumuseţea unei vieţuiri curate cu Hristos şi în Hristos.

(Carp Andrei, elev în clasa a X-a, Teologie Ortodoxă, Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”, Mănăstirea Neamţ)