„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Evenimente culturale şi duhovniceşti la Universitatea de Arte „George Enescu”
Sărbătoarea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, hramul paraclisului din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, a fost serbată anul acesta printr-o serie de evenimente culturale și duhovnicești.
În ziua de 25 octombrie am putut participa la Slujba de Priveghere în cinstea sfântului, slujbă la care au cântat corurile Byzantion și Floralia. A doua zi s-a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie, urmând ca în ziua de 29 octombrie, aceleași coruri reunite să susțină un concert de muzică bisericească sau mai bine spus un moment de rugăciune cântată.
După aceste clipe de înălțare sufletească, domnul prep. univ. drd. Adrian Sîrbu și părintele Constantin-Nichifor Hrestic au ținut prima întâlnire din cadrul cursurilor de muzică psaltică pe care ATOR Iași, în colaborare cu Byzantion, le va organiza anul acesta universitar. Aceste evenimente s-au încheiat cu o conferință susținută de doamna conf. univ. dr. Emanuela Ilie de la Facultatea de Litere din Iași, având titlul „Arta modernă către «esența de dincolo»”.
În deschiderea concertului domnul Adrian Sîrbu a surprins în câteva cuvinte esența muzicii bisericești. Aceasta a fost dintodeauna și este un cadru pentru rugăciune, un liant între om și Dumnezeu, căci muzica psaltică are un ritm al cuvintelor care îndeamnă spre rugăciune.
„Dacă la un moment dat, stând la slujbă și ascultând ce se cântă la strană, ne ia plictiseala sau nu ne putem concentra și pierdem șirul cuvintelor, să începem a spune «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul» și vom vedea cum sufletul se va așeza pe ritmul și pulsația rugăciunii”, ne-a spus domnul Adrian Sîrbu.
Totodată, din cuvintele sale am înțeles că în muzica bisericească nu este suficientă o tehnică foarte precisă de executare a partiturilor, ci este nevoie ca tehnica să fie dublată permanent de meditație asupra cuvintelor cântate și, pe cât posibil, de trăirea lor. Cuvintele sunt purtătoare de duh și de putere și orice psalt profesionist pălește în fața unui monah athonit cum era Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, care se ruga neîncetat și se ruga și atunci când cânta. Orb fiind, părintele Dionisie se transfigura, i se lumina fața și parcă i se deschideau ochii atunci când începea să cânte. Îi tresărea toată ființa când pronunța cuvintele cântate, transmițând o stare de evlavie ascultătorilor.
Un alt element care merită subliniat este importanța uceniciei ca cel mai sigur mijloc de progres. Un învățăcel care stă pe lângă un dascăl va deprinde mult mai ușor meșteșugul cântării, decât unul care acumulează informațiile în mod scolastic. De asemenea, ucenicia pe lângă un dascăl este și un proces de înduhovnicire, ucenicul dobândind nu doar modul de execuție al unei cântări, ci și duhul acesteia, astfel încât el va fi mai departe continuatorul unei tradiții și al unui spirit ce se poate transmite doar printr-o relație personală.
Corul Academic Byzantion, fondat la Iași în anul 1997, este un cor de muzică bisericească apărut din entuziasmul și dragostea de frumos a unor elevi seminariști. În cei 18 ani de activitate, au mărturisit pe Hristos prin cânt și au promovat cântarea bizantină autentică. Credincioșii care i-au apreciat și care au dorit să guste frumusețea cântărilor de odinioară i-au invitat, de-a lungul timpului, să concerteze cu diferite prilejuri și în România și în afara țării. (Andrei Grosu, ATOR Iași)