In memoriam - Preotul Octav Perju

Preotul pensionar Octav Perju s-a mutat la cele veşnice în ziua de 27 iunie, în preajma sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, iar pe 30 iunie a fost înmormântat. Dumnezeu să-l ierte!

Preotul pensionar Octav Perju s-a mutat la cele veşnice în ziua de 27 iunie, în preajma sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui a fost aşezat în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Lozna. Sâmbătă, 30 iunie, după Sfânta Liturghie, a fost săvârşită slujba Înmormântării de către un sobor de preoţi din Protopopiatul Dorohoi.

În cuvântul de învăţătură, preotul Daniel Precob, delegat din partea Protopopiatului, a evidenţiat activitatea desfăşurată de Părintele Octav Perju în cei peste 30 de ani de slujire, iar părintele Dumitru Pascal, în calitate de preot paroh, a împărtăşit celor prezenţi faptul că, în ultima vreme, părintele Octav tindea spre o stare de linişte şi de împăcare cu toţi cei pe care i-a cunoscut.

După terminarea slujbei, sicriul purtat de preoţii slujitori a fost coborât în mormântul familiei, aflat în curtea bisericii din satul natal.

Câteva date despre Părintele Octav

S-a născut la 22 mai 1943 în comuna Lozna, judeţul Dorohoi, în familia Preotului Octav şi Emilia Perju. În perioada 1959-1963 urmează cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, terminând al treilea din cei 19 absolvenţi. Pentru un timp lucrează ca revizor contabil, până pe 24 februarie 1966, când este înrolat în armată de către Comisariatul Militar din Petroşani şi este repartizat la UM 01468 din Şimleu. În data de 14 iunie 1967 este trecut în rezervă cu gradul de sergent major, grad obţinut datorită unui curs de subofiţeri de rezervă urmat de acesta timp de 3 luni. Se căsătoreşte în ziua de 22 mai 1970 cu tânăra Lucia Matache, originară din Fundu Herţii.

Este hirotonit preot pe seama Parohiei Iacobeni, Protopopiatul Botoşani, judeţul Botoşani, în anul 1970. De-a lungul timpului, a slujit şi la Parohiile Hudeşti (1976-1977), Şendriceni Gherghel (1979-1980), Ionăşeni (1980-1982), Nichiteni (1982-1983), Cotârgaci (1983-1986). În anul 1986 iese la pensie, urmând ca, după o perioadă de timp, să fie îmbisericit pe seama bisericii din satul natal.

Începând cu anul 2012 a desfăşurat o intensă activitate liturgică alături de preoţii din Protopopiat, arătând adesea o forţă şi o dorinţă de a sluji care surprindea pe mulţi.

Dumnezeu să-l ierte!