Întâlnirea tinerilor de pe valea Muntelui Ceahlău

În luna martie 2016 a avut loc la Protopopiatul Ceahlău - Neamţ şedinţa prezidată de Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în care au fost prezentate viziunea Arhiepiscopiei Iaşilor cu privire la pastoraţia tinerilor - formarea unei generaţii duhovniceşti de tineri, mădulare vii în Trupul lui Hristos şi, totodată, misiunea Departamentului de Misiune pentru Tineret, adică sprijinirea preoţilor în lucrarea de îmbisericire a tinerilor. Plecând de la invitaţia Înaltpreasfinţitului Mitropolit Teofan de a intensifica activităţile cu tinerii, în perioada 1-3 iulie 2016 s-a organizat la Durău întâlnirea tinerilor de pe valea Muntelui Ceahlău, ce a fost organizată de Protopopiatul Ceahlău, în colaborare cu Departamentul de Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iaşilor.

127 de tineri cu vârste cuprinse  între 14 şi 23 de ani s-au bucurat timp de trei zile de dialog, rugăciune, mişcare în aer liber la umbra muntelui. Tema întâlnirii a fost „Timpul vieţii noastre - dar al lui Dumnezeu şi început al veşniciei“. Organizatorii şi-au dorit să creeze cadrul necesar pentru ca tinerii din Protopopiatul Ceahlău să se cunoască, să petreacă un timp de calitate împreună şi, nu în cele din urmă, să se apropie cu sufletul de cuvioşii trăitori în sihăstria Muntelui Ceahlău. Totodată, această întâlnire a avut ca scop şi pregătirea tinerilor din această zonă pentru participarea şi implicarea în organizarea Întâlnirii Internaţionale a Tinerilor Ortodocşi de la Iaşi, din perioada 1-4 septembrie 2017.

La finalul primei zile, după sesiunea de cunoaştere şi după cină, tinerii au vizionat şi au discutat în plen filmul „In time“, un film care trimite cu gândul la faptul că timpul înseamnă viaţă. Sâmbătă, 2 iulie 2016, în a doua zi de tabără, după trezirea în zori şi exerciţiile de înviorare, a urmat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de un sobor de 5 preoţi, în frunte cu părintele consilier protos. Nicodim Petre şi cu părintele protopop al Protopopiatului Ceahlău, Ionel Cuţuhan. În cuvântul de învăţătură adresat tinerilor, părintele Nicodim a menţionat câteva aspecte din viaţa de copil a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, a cărui prăznuire am săvârşit-o în ziua de 2 iulie. Astfel, am aflat despre moartea la Reuseni, lângă Suceava, a lui Bogdan al II-lea, tatăl voievodului pe când Sfântul Ştefan avea vârsta de 12-13 ani. Am aflat despre pribegia lui la Cetatea Huniadelor şi apoi în Ţara Românească, suferinţă şi nesiguranţă trăită la o vârstă fragedă. Sfântul Voievod, ajuns la tron în jurul vârstei de 18 ani, va domni 47 de ani, 2 luni şi trei săptămâni. Ştefan primeşte apelativul de „Mare“ în primul rând deoarece în timpul domniei a reuşit să-i ţină departe prin mijloace diplomatice sau cu puterea armelor pe cei ce şi-au dorit să cucerească Moldova: turci, poloni, unguri şi tătari. Sfântul Ştefan a fost „Mare“ pentru numărul mare de biserici construite. Putna, Voroneţul, Războienii, Pătrăuţii sunt doar câteva din multele ctitorii ştefaniene. În timpul său s-au dezvoltat mult şi artele: ceramica, caligrafia, pictura, muzica, broderia, arhitectura. Unul dintre sfătuitorii marelui Voievod a fost şi Sfântul Daniil Sihastrul, patronul spiritual al Centrului social-cultural de la Durău, în care tinerii şi-au desfăşurat activitatea.

După micul dejun, părintele protos. Nicodim Petre a susţinut conferinţa cu tema „Timpul vieţii noastre - dar al lui Dumnezeu şi început al veşniciei“, în cadrul căreia s-a argumentat valoarea timpului şi s-au prezentat modalităţi de câştigare a lui. Intervalul de mişcare al oamenilor este între „la început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“, momentul începerii timpului, şi Judecata universală sau finală, moment al încheierii timpului şi de final al istoriei. Unul dintre tinerii participanţi a întrebat: „Ce ne puteţi spune părinte despre Apocalipsă, despre sfârşitul pământului? Cum să ne pregătim pentru acest sfârşit?“. Răspunsul părintelui a fost: „Vă pot vorbi despre un început, despre începutul vieţii noastre în Împărăţia lui Dumnezeu. Perspectiva vieţii noastre este una optimistă. Viaţa noastră este o aşteptare întru nădejdea Învierii, şi nu a morţii“.

Cei ce stau la Sfânta Liturghie ies din timp

„Ce facem cu acest mare dar dumnezeiesc - timpul -  cum obţinem maximul din el?“, a fost o altă întrebare. Părintele a îndemnat tinerii, pentru a câştiga timpul, să facă lucrurile la timp. A insistat pe respectarea unui program de viaţă, şi mai ales pe mergerea la somn la ora potrivită, adică, niciodată mai târziu de 22.30. Este gravă pierderea timpului, căci timpul nu se mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu ne-a mai dăruit (o dată cu venirea Fiului Său şi apoi cu Pogorârea Sfântului Duh) şi modalitatea vindecării timpului pierdut. Timpul risipit fără rânduială este mare păcat, dar poate fi recuperat prin pocăinţă: „Folosind bine prezentul, putem recupera un trecut păcătos sau petrecut în lene, şi, prin aceasta, pregătim un viitor frumos şi binecuvântat“. Părintele Nicodim a amintit de basmul românesc „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“, care ne arată că o bună folosire a timpului este aceea prin care dobândim tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte, adică viaţa veşnică. Darul timpului premerge darului nemuririi. Fără promisiunea nemuririi, la ce folos să ne naştem?

Învăţătura creştină ne învaţă că acest dar se dobândeşte în Biserică. Doar aici, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât întinerim mai mult şi în final ne naştem pentru nemurire. Timpul folosit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu în tot ceea ce facem este un timp vindecător, este un timp ce ne vindecă de moarte. Făt-Frumos, tânăr fiind, a folosit tinereţea pentru înveşnicirea sa. Nu s-a mulţumit cu puţin. A vrut lucrul cel mai de preţ, asemenea tânărului bogat, care se interesa şi el ce să facă pentru a avea viaţă veşnică.  Aşa cum Făt-Frumos din basm a transformat timpul în nemurire, şi sfinţii, în realitatea istorică, au transformat  timpul vieţii lor în veşnicie.  Biserica este pridvorul raiului, iar când intrăm în timpul „Liturghiei“ pregustăm deja timpul lui Dumnezeu, spunea părintele Nicodim. Bine este să continui să trăiesc liturgic, adică să conştientizez faptul că orice activitate cotidiană a mea poate face parte din liturghia vieţii mele - ca o continuare a Dumnezeieştii Liturghii. „Preotul tămâiază în biserică de la dreapta la stânga,  invers mersului acelor ceasornicului“, remarca părintele, arătând prin aceasta că cei ce stau la Sfânta Liturghie ies din timp.

Ne-a întrebat părintele: ardem pentru ceva, facem lucrurile cu pasiune, cu bucurie cu entuziasm, sau trăim şi atât? Când lucrezi cu pasiune, când înveţi fiind purtat de curiozitatea cea bună, când te bucuri să creezi lucruri frumoase şi de folos, viaţa devine sărbătoare. Părintele a insistat pe folosirea timpului de dimineaţă. Cel mai bine se învaţă dimineaţa, atunci putem asimila bine şi pătrunde cu mintea mult mai bine. Am fost îndemnaţi să stăm aproape de Biserică. Biserica îi asumă pe tineri nu numai pentru viaţa aceasta, ci şi pentru veşnicie.

În cea de-a treia zi, duminică, după Sfânta Liturghie, şi după micul dejun, a urmat o sesiune de evaluare, în care tinerii au fost solicitaţi să îşi organizeze programul de vacanţă la nivelul parohiei, identificând împreună câte patru activităţi propuse de ei preotului lor paroh. S-au exprimat păreri şi impresii despre cele trei zile petrecute împreună, sugestii pentru următoarea ediţie şi au fost împărţite diplome de participare.

Întâlnirea tinerilor de pe valea Muntelui Ceahlău, iulie 2016, s-a încheiat prin intonarea cântării „La mulţi ani!“. Mulţumim Sectorului de misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, părintelui Ionel Cuţuhan, protopop al Protopopiatului Ceahlău, Mănăstirii Durău, Centrului cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“ de la Durău, preoţilor parohi care i-au înscris pe tineri la această întâlnire, părinţilor şi tinerilor organizatori şi moderatori - voluntari din cadrul „Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Români“ - filiala Iaşi şi tuturor tinerilor participanţi care au pus bazele unei, sperăm, relaţii trainice de prietenie în Biserică. (Preot Manuel Dorneanu, Parohia Galu - Ceahlău)