În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se
IPS Pimen: „Să alergăm cât mai des la Sfânta Taină a Spovedaniei”
În predica rostită duminică la Mănăstirea Orata, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a spus credincioşilor că trebuie „să alergăm cât mai des la Sfânta Taină a Spovedaniei, iar pentru aceasta se cere post, rugăciune şi faptele de milostenie”.
Duminică, 15 iulie 2018, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a oficiat Sfânta Liturghie în biserica mare a Mănăstirii Orata din judeţul Suceava.
În cuvântul său, ierarhul a remarcat faptul că „bolile şi suferinţele vin în noi, fie pentru că suntem păcătoşi şi nu ne spovedim, fie pentru că Dumnezeu îngăduie o suferinţă ca să ne aducem mai bine aminte de El, împlinind poruncile Lui”. „Trebuie să ne îngrijim, să ne curăţim de păcatele noastre care sunt boli atât pentru trup, cât şi pentru suflet. Dacă te stăpâneşte un păcat, te stăpâneşte şi păcatul mândriei, pentru că atunci când cugetul tainic, conştiinţa, îţi spune să mergi la spovedanie, tu fiind mândru nu vrei să te smereşti în faţa lui Dumnezeu”, a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.
Arhiepiscopul Pimen a evidenţiat faptul că „în scaunul de spovedanie ne mărturisim în faţa lui Dumnezeu, Care este prezent în chip nevăzut”, iar pentru a ne putea spovedi ne trebuie rugăciune, deoarece prin ea „Îl înţelegem şi Îl sfinţim pe Dumnezeu pe măsura nevoilor noastre sufleteşti”. Ierarhul a vorbit şi despre Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic şi despre învăţătura ortodoxă stabilită la acest conciliu.
În cadrul Sfintei Liturghii, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a hirotonit un preot şi un diacon.
Istoricul mănăstirii
Mănăstirea Orata este ctitoria unui localnic din Botuş, care a fost şi călugărit ulterior. Lucrările au început în anul 1950, iar sfinţirea a avut loc în data de 26 septembrie 1954. După ce a fost desfiinţată în timpul regimului comunist, a fost redeschisă ca mănăstire din anul 1990, iar din 1994 a devenit mănăstire de maici.