Liturghie misionară în Parohia Coştiugeni

Punând în aplicare proverbul românesc „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge“, un grup de tineri teologi, membri ai Colegiului „Sfântul Nicolae“ din Iaşi, a ajuns la concluzia că „Cine se scoală de dimineaţă la Coştiugeni ajunge“.

Pe 20 martie, în Duminica Ortodoxiei, tinerii studenţi s-au pornit din Iaşi în zorii zilei spre mica parohie din Coştiugeni cu hramul „Sfânta Parascheva“ şi „Sfântul Ioan Evanghelistul“ a părintelui Teodor Cenuşă, cu feţele morocănoase din pricina somnului ce le fusese scurtat, dar cu inimile calde şi pline de voie bună. Drumul lung a străbătut întâi plaiurile pitoreşti ale Iaşilor, pierzându-se apoi pe întinsul parcă nesfârşit al dealurilor Moldovei îmbrăcate cu vii şi livezi abia înmugurite.

Ajunşi în parohia părintelui Teodor, tinerii au fost întâmpinaţi de zâmbetele pline de nerăbdare şi bucurie ale sătenilor în mica, dar frumoasa biserică din Coştiugeni. Aerul rece din biserică dat de pictura neterminată s-a încălzit când s-a umplut de enoriaşi, odată cu începerea slujbei. Copiii, după ce s-au închinat cuviincioşi la icoane, s-au aşezat în faţă, ascultând cu atenţie glasurile necunoscute până atunci ale tinerilor din strană, iar la momentul Evangheliei toţi s-au aşezat în genunchi şi au ascultat cu evlavie cuvintele Evanghelistului Ioan despre chemarea Sfinţilor Apostoli Filip şi Natanael.

Nedumerirea celor prezenţi cu privire la legătura dintre Duminica Ortodoxiei şi pericopa evanghelică s-a risipit la momentul chinonicului, când domnul Cristian Hurjui, masterand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, a explicat legătura dintre textul evanghelic şi biruinţa asupra iconoclasmului. „Observăm că se repetă de mai multe ori verbul «a vedea», ceea ce ne trimite la cu gândul la o imagine exactă. Or, ce este icoana, dacă nu o imagine, o fereastră - aşa cum spun şi Sfinţii Părinţi - spre Divinitate? Icoana este imaginea chipului omului îndumnezeit, o fereastră către Dumnezeu care S-a făcut Om ca pe om să-l îndumnezeiască, iar noi astăzi sărbătorim biruinţa Ortodoxiei asupra celor care spuneau că icoana este chip cioplit“. Iată câteva dintre cuvintele pe care Cristian le-a rostit în cuvântul său de învăţătură şi care au umplut de bucurie inimile celor de faţă.

După terminarea Sfintei Liturghii, părintele Teodor Cenuşă a mulţumit călduros atât oaspeţilor, cât şi enoriaşilor, după care tinerii studenţi au împărţit câte un mic dar celor prezenţi. Copiii au rămas însă în compania a doi dintre studenţii veniţi, Flavius Popa şi Octavian Stan, care i-au înviorat cu tot felul de jocuri interactive, făcând să răsune satul de strigătele lor pline de veselie. La sfârşitul acestor activităţi, copiii au primit metanii şi fructe din partea studenţilor, plecând cu chipurile zâmbitoare spre casele lor, în timp ce oaspeţii au fost invitaţi de părintele Teodor şi doamna preoteasă Iustina la o mică agapă în casa praznicală. Aici au fost întâmpinaţi, după datina străbună, cu colac rumen şi bucate tradiţionale şi şi-au împărtăşit unii altora gânduri legate de misiunea şi truda preotului, întrucât mulţi dintre studenţi vor deveni la rândul lor preoţi.

Cuprins de moleşeala amiezii pe drumul de întoarcere, din nou urcând şi coborând pe drumul ce străbate nesfârşitul întins al dealurilor Botoşanilor, nu pot să nu-mi amintesc de versurile poetului ce surprind misterul care învăluie satele, şi zic şi eu la fel ca acesta: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat“.