Maica Siluana vă răspunde: Să primeşti necazurile ca pe nişte răstigniri ale pornirii noastre de a fugi de suferinţă

Buna ziua...

Aş vrea să vă întreb ceva ce mă nelinişteşte... am citit în Biblie şi scria că noi trebuie să fim purtători de cruci, nu făcători... Cum este asta...??? Trebuie să ne purtăm crucea în fiecare zi? Şi cum rămâne cu facerea crucii? Ce este pocăinţa??

Diana

***

Diana mea dragă,

Nu ştiu unde ai citit tu asta în Biblie şi cum ai citit. Important este, copila mea, să fii sub îndrumarea unui părinte duhovnic, şi acela te va ajuta să-ţi trăieşti neliniştile fără angoasă şi fără dramatizare.

Mai întâi, te rog să-ţi faci semnul sfintei cruci cu dragoste şi credinţă şi să încerci să simţi puterea pe care o dă acest gest, această rugăciune a trupului, fiinţei tale. Să o faci corect şi conştient, rostind "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!" sau "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin!"

Apoi, pentru tine, a purta crucea înseamnă şi a ridica la nivelul conştiinţei şi rugăciunii toate neputinţele şi pornirile rele din noi, arătându-le Domnului şi cerând să murim răului şi să înviem în El. Când îţi vine să spui ceva rău, când te auzi râzând prea tare ca să atragi atenţia, când îţi vine gând sau sentiment de invidie pe cineva, când ai dori să faci un păcat pentru "avantajele" pe care crezi ca le-ai putea avea, să priveşti acestea, să înţelegi "oferta" lor şi să le refuzi, să le respingi cerând ajutor de la Domnul. Când ai necazuri în familie sau la şcoală sau cu prietenii, să le primeşti ca pe nişte răstigniri ale pornirii noastre de a fugi de suferinţă "cu orice preţ" şi să-L chemi pe Domnul să te ajute să porţi durerea care va veni ca pe o cruce aducătoare de bucurie. Da, prin acea durere va intra bucuria că totul e altfel decât îţi închipuiai tu fără Domnul, altfel decât a fost când reacţionai fără să-L chemi pe El. Şi aşa vei descoperi că erai mereu minţită de mintea ta, de imaginarul tău prin care vrăjmaşul îţi spunea că, dacă nu faci acel "rău necesar", vei păţi aşa şi pe dincolo...

Când eşti atentă la ce se petrece înăuntru tău, răstigneşti felul neatent şi iresponsabil de a fi şi asta e tot o purtare a crucii, pentru că prin această jertfă vine bucuria de a fi tu vie în relaţie cu Cel Înviat pentru tine.

Pocăinţa, copila mea, este acea dispoziţie a inimii şi a minţii de a fi plăcută lui Dumnezeu, da, a fi atentă la ale tale, la tot ce e înăuntrul tău, crezând că te vede Dumnezeu şi că te iubeşte şi că vrea să te ajute să fii cum ne cere El ca să te bucuri. Pocăinţa înseamnă şi să urăşti păcatul care îţi întunecă mintea şi voinţa şi să iubeşti bucuria pe care ţi-o dă prezenţa lui Dumnezeu.

Cere de la Domnul să cunoşti pocăinţa adevărată şi o vei simţi în rugăciune.

Cu dragoste şi încredere,

Maica Siluana