Nemţişor 2016: Ce să facem pentru a nu călători singuri?

Cerul de la Nemţişor se pregăteşte pentru oaspeţi, se pregăteşte să primească sub acoperişul lui, ca-n fiecare an, tinerii din Moldova. Brazii foşnesc, fluturii ţin sfat de taină, florile se înfioară în adierea vântului, vrăbiile se învârt vesele şi fără rost şi de peste tot se aud şoapte: vom avea oaspeţi, vom avea oaspeţi... vom avea mulţi oaspeţi.

Da, este adevărat. Tinerii din Moldova se pregătesc de întâlnire. Poiana de la Nemţişor va găzdui anul acesta 700 de liceeni şi studenţi. Mă pregătesc şi eu şi am emoţii. Este cea de-a VII-a ediţie a Adunării Tinerilor Creştin-Ortodocşi din Moldova. Când am participat prima dată, eram la începutul liceului, iar acum sunt în anul II de facultate. Pot spune că am crescut cu Nemţişorul. Pentru această ediţie s-a propus tema prieteniei. Tinerii par să fie tot mai însinguraţi, astfel că tema este inspirată. Titlul întâlnirii este: „Despre prietenie sau cum să nu călătoreşti singur“. Avem nevoie de prieteni, avem nevoie să învăţăm să nu călătorim singuri.

Am stat şi m-am gândit ce a însemnat şi ce înseamnă Nemţişorul pentru mine? Creează doar o emoţie trecătoare sau este ceva mai mult? Nu, nu este doar o emoţie tinerească, este ceva mai mult. La Nemţişor am învăţat ce nu am învăţat la şcoală. Aici am învăţat că tinereţea nu este doar o perioadă aglomerată de examene şi probleme, ci şi un timp al bucuriei şi al prieteniei dezinteresate. La Nemţişor am văzut că este normal să zâmbeşti tuturor, chiar şi celor pe care nu-i cunoşti şi ei nu te vor privi cu reproş, ci se vor apropia de tine şi-ţi vor întinde mâna. Aici am învăţat curajul de a avea încredere în oameni şi de a întinde noi primii mâna spre a lega o nouă prietenie, spre a oferi ajutor. Din discuţiile tematice ale sesiunilor de lucru am înţeles că nu sunt singura care îşi face griji în privinţa viitorului, a facultăţii, a familiei, că mai sunt sute de tineri care au aceleaşi întrebări asemenea mie.

Cum se poate ca într-o poiană din judeţul Neamţ, în patru zile pline, să descoperi că viaţa are sens, că ai încă atâtea lucruri de descoperit şi de împlinit, că ai fost ridicol atunci când ai spus că nimic nu mai are rost? Cum se poate să pricepi atât de repede că nu trebuie să te poticneşti la cel mai mic obstacol? Cum e posibil să vii la Nemţişor timid şi închis în tine, cu complexe şi nemulţumiri adunate în ani şi să te întorci cu inima uşoară, arzând de iubire şi vorbind întruna de nu te mai recunosc cei de acasă? Da, se poate. Se poate trăi frumos. Moldova noastră are tineri buni, care ştiu să iubească, ştiu să creeze, ştiu să te surprindă. Cum de simţi nevoia după un Nemţişor să-i ajuţi şi tu pe alţii, să te apropii de preot şi chiar să mergi la biserică? Da, totul se poate, pentru că la Nemţişor, în fiecare an, invitatul nostru special este Dumnezeu. Stă în mijlocul nostru, după cum este scris în Evanghelie: „Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“. Aici convingerile noastre inspirate de iureşul dezordonat al lumii se clatină din temelii.

Nemţişorul lărgeşte inimile oamenilor. Aici se (re)întâlnesc tineri care caută ceva, suflete căutătoare de frumos şi de adevăr. Aici, preoţii, întotdeauna tineri, discută liber cu noi, zâmbind şi fiind mereu dispuşi să răspundă întrebărilor noastre. Aici ne întâlnim cu Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în fiecare an arătându-ne dragoste şi interesându-se de noi, făcându-ne să înţelegem că şi noi suntem ai Sfinţiei Sale. Nemţişorul, cu toate ale lui - pădure, aer, soare, ploaie, libertate -, este un spaţiu în care să-ţi cânţi bucuriile şi să-ţi vindeci rănile. Nemţişorul are şi taină. Rugăciunile de seară şi slujbele de dimineaţă, focul de tabără şi chitara, apusul de soare şi noaptea cu stele pure ne duc dincolo de ce se vede.

Cum să mai crezi că singurul scop al vieţii este cariera şi banii, când aici ai cunoscut tineri care vor să ştie care este Adevărul şi să facă voia Celui ce ne-a dăruit viaţa? Cum să mai fii la fel după ce ai „frământat“ teme precum „Tânărul între reuşită şi eşec“, „Cui şi cum dăruim dragostea noastră“, „Exerciţii pentru descoperirea vocaţiei?“. Nu poţi. Nemţişorul nu te va lăsă, ci din adâncul inimii tale îţi va aminti mereu că ai cunoscut un alt fel de a fi, care duce spre un loc sigur, spre Cer. Viaţa noastră este o călătorie. Călătoriile diferă una de alta. Fiecare are frumuseţea şi greutăţile ei. Călătoria poate fi pregătită bine sau poate fi făcută cum se nimereşte. Anul acesta vom medita la cum să călătorim frumos călătoria vieţii noastre. Mă întreb, însă, cum să mai călătoreşti singur când ai atâţia prieteni şi cunoscuţi? Cum să călătoreşti singur când te-ai îmbarcat pe aceeaşi corabie, când eşti în Biserică? (Teodora Drişcu - ATOR Iaşi)