O vacanţă mică... cât vacanţa mare!

Pe cât de greu au trecut ultimele patru săptămâni din semestrul întâi al acestui an şcolar, cu teste de evaluare, cu aşteptări stresante ale rezultatelor de la teze şi cu ascultări interminabile pentru încheierea mediilor, pe atât de repede a trecut vacanţa intersemestrială. Mică. După un semestru de muncă asiduă, pentru copii ar fi fost nevoie de... o vacanţă mare.  Ar fi fost nevoie de ceva timp pentru relaxarea intelectului. Dar cum să bagi o vacanţă mare într-una mică, trei luni într-o săptămână sau, mai bine zis, cum să concentrezi 90 de zile de relaxare în doar 9 zile de vacanţă?

Ei bine, noi am reuşit! În perioada 6- 14 februarie 2016, tinerii ortodocşi din filiala Flămânzi a ATOR-ului au participat la diverse activităţi recreative, pentru folosul trupului şi al sufletului. Astfel, sâmbătă, în prima zi a vacanţei, ne-am reunit pe seară, la slujba Vecerniei, după care am vizionat o primă parte din înregistrarea conferinţei „Liniştirea tinerilor neliniştiţi“, susţinută de părintele Nicolae Tănase în data de 17 noiembrie 2015 la ASCOR Cluj. Cum materialul vizionat a generat o disponibilitate pentru a adresa întrebări, seara s-a încheiat cu ample discuţii pe marginea frământărilor tinerilor de astăzi.

Duminică, după participarea la Sfânta Liturghie, ne-am întâlnit în sala de şedinţe a Primăriei Oraşului Flămânzi, unde am încercat să extragem o fărâmă de talent dinlăuntrul fiecărui tânăr, mai ales că în duminica  respectivă, în biserici, s-a citit pericopa evanghelică despre Pilda talanţilor. Lectura, improvizaţiile şi jocurile de îndemânare i-au pus în comuniune pe tineri, aducând pe chipurile lor zâmbete, lumină şi relaxare.

Zilele de luni, marţi şi miercuri au fost închinate mult aşteptatei întâlniri de la Dorohoi, în cetatea sfinţeniei, unde câţiva tineri din filiala noastră au fost părtaşi la trei zile de rugăciune, dezbateri, voie bună, prietenie şi relaxare. Pentru cei rămaşi acasă, seara zilei de miercuri a fost dedicată cinematografiei. Filmul „Unbroken“ (2014) a deschis tinerilor noi orizonturi pentru a înţelege că puterea răbdării stă în acceptare şi iertare, că demnitatea este mai presus decât avantajele materiale, că suferinţa pentru salvarea aproapelui este salvatoare şi că prietenia adevărată, mai ales cea zidită în clipe de încercare, dăinuieşte peste timp.

A-ţi cunoaşte credinţa este una şi aceeaşi cu a face cunoştinţă cu Dumnezeu

Nu putem să iubim ce nu ştim, nu putem îndrăgi Sfânta Liturghie dacă nu o cunoaştem sau nu o înţelegem. În sensul acesta, vineri dimineaţă, tinerii au fost invitaţi să participe la Sfânta Liturghie săvârşită într-un mod accesibil lor, adică au putut vedea cu proprii ochi  toate momentele acesteia, toate actele şi gesturile liturgice ale preotului slujitor: Proscomidia, invocarea Duhului Sfânt la momentul epiclezei, frângerea agneţului, împărtăşirea preotului, punerea miridelor (părticelelor) în Sfântul Potir spre iertarea păcatelor celor pomeniţi etc. Ziua de sâmbătă a fost una deosebită, cu o dublă întâlnire a tinerilor. Mai întâi, pe la orele amiezii, tinerii s-au întâlnit pentru două ceasuri în sala de sport a oraşului Flămânzi, filiala ATOR Flămânzi bucurându-se de un parteneriat cu Primăria Oraşului Flămânzi care a acordat gratuit accesul tinerilor atoreni în fiecare sâmbătă,  între orele 13:00-14:00, în această sală. După ce au pus în mişcare corpul, a venit şi rândul sufletului, pentru care, la ora 17:00, tinerii au participat la Vecernie, după care a urmat o oră de folk şi mimă.

Aşa cum obişnuim, după ce o parte dintre tineri participă la o tabără sau întâlnire ATOR într-o altă filială, în perioada imediat următoare punem şi noi în dezbatere tema de la întâlnirea respectivă, pentru ca şi ceilalţi să aibă folos precum au avut cei care au participat la întâlnire. Aşa că, duminică, după Sfânta Liturghie, ne-am reîntâlnit pentru a şaptea oară în aceeaşi săptămână şi am dezbătut tema de la Dorohoi - „De ce trebuie să ne cunoaştem credinţa?“. Răspunsurile venite din partea tinerilor au fost diverse, însă toate au concentrat în ele nevoia şi bucuria de a ne cunoaşte dreapta credinţă. Nu poţi să iubeşti ceea ce nu cunoşti. A-ţi cunoaşte credinţa este una şi aceeaşi cu a face cunoştinţă cu Dumnezeu: „Bună! Eu sunt tânărul cutare...“ „Bună! Eu sunt Unicul Dumnezeu.“ Nu poţi alerga spre o ţintă dacă nu ştii unde este ţinta, dacă nu ai măcar câteva repere care să te îndrume către ţintă, iar acele repere să fie valabile şi corecte. De fapt aceasta este esenţa lucrării preoţilor cu tinerii ortodocşi: le oferim suport, repere, încurajare şi ghidaj spre ţintă, spre Împărăţia lui Dumnezeu care nu este din lumea aceasta.

Tinerii sunt asemenea unor piloţi de avion. Sfânta Scriptură este radarul. Preoţii sunt turnul de control. Destinaţia este Împărăţia lui Dumnezeu. Slavă Lui pentru toate! (Pr. Dr. Marius Pîjîn, coordonatorul filialei ATOR Flămânzi)