Parohia Straja II şi-a serbat pentru prima dată ocrotitorii

Ziua hramului unei biserici este o mare sărbătoare a comunităţii creştine şi ea se înfăţişează totdeauna ca o regină a zilelor în şiragul de sărbători de peste an. Anul acesta, noua biserică de la Straja Bucovinei şi-a serbat pentru prima dată ocrotitorii, pe Sfinţii Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi maica sa, Elena.

Împodobită ca o mireasă cu veşminte luminate, prin osârdia vrednicilor credincioşi, biserica şi-a deschis larg uşile, iar toaca şi clopotele au chemat la rugăciune pe toţi poporănii încă din ajunul sărbătorii. Seara, în ajunul hramului, slujba Vecerniei şi a Litiei a fost oficiată de un sobor de 6 preoţi, din împrejurimi şi nu numai. La sfârşit cei aproape 100 credincioşi din parohie şi musafiri veniţi de pe meleaguri nemţene au ascultat un cuvânt de învăţătură extrem de cald şi profund teologic, rostit de părintele Vasile Popescu de la Parohia Vicovu de Jos, apoi au fost miruiţi şi au participat cu toţii la o agapă frăţească.

În ziua de 21 mai, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de un sobor de 11 slujitori, preoţi şi diaconi, pe o scenă special amenajată şi ornată în stil bucovinean cu „scorţi“ şi cetină de brad, protia slujbei fiind ţinută de părintele arhimandrit Antonie Ştirban de la Mănăstirea Putna. Amintim că din sobor au făcut parte slujitori de la Mănăstirea Putna, de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, preoţi din împrejurimi, dar şi delegatul Protopopiatului Rădăuţi, părintele secretar Gabriel Vega. Credincioşii în număr foarte mare, în jur de 800, au făcut ca spaţiul din curtea bisericii să fie neîncăpător. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de către părintele arhimandrit Antonie Ştirban, care a evidenţiat rolul pe care Sfinţii Împăraţi l-au avut în promovarea creştinismului în întreg Imperiu vremii secolului IV. Părintele predicator a îndemnat pe cei prezenţi spunând că „avem cu toţii datoria de a lupta pentru unitatea Bisericii, pentru apărarea dreptei credinţe aşa cum au făcut şi părinţii de la primul Sinod Ecumenic, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, mai ales când trăim într-o societate păgânizată de duşmanii lumii acesteia“. La finalul cuvântului de învăţătură, părintele i-a felicitat pe toţi ostenitorii sfintei biserici, invocând harul lui Dumnezeu să se reverse peste toţi.

Pe chipurile credincioşilor prezenţi se citea pacea şi bucuria pentru harul dumnezeiesc revărsat de Dumnezeu prin Sfânta Liturghie. Satul întreg era prezent la această sărbătoare: bătrâni, tineri, copii, toţi în straie străjeneşti şi cu sufletul primenit în rugăciune. Deasupra tuturor soarele cald îşi picura razele de aur, iar mâna dulce a lui Dumnezeu o simţeai peste capetele celor prezenţi întărind şi închegând legăturile dragostei frăţeşti dintre toţi cei ce aparţin aceluiaşi neam şi Aceluiaşi Dumnezeu.

Pe chipurile unor străjeni erau brăzdate gândurile la cei dragi plecaţi departe, în alte colţuri de lume şi care erau chemaţi toţi tainic la Sfânta Jertfă. Această sărbătoare a Sfinţilor Împăraţi le-a înmănuncheat gândurile şi le-a topit simţurile pentru a trăi laolaltă bucuria zilei. Această bucurie a comuniunii, a dragostei, a credinţei noastre strămoşeşti, a conştiinţei de neam şi ţară au trăit-o credincioşii străjeni la biserica ocrotită de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. (Părintele paroh drd. Constantin Oprea)