„Pentru că a făcut această asceză, Sfânta Teodora a biruit firea ei pământească”

La Mănăstirea Sihla din judeţul Neamţ, credincioşii au participat ieri, 7 august 2019, la Sfânta Liturghie arhierească, săvârşită în cinstea Sfintei Teodora de la Sihla de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, dimpreună cu un sobor impresionant format din stareţi, ieromonahi, preoţi de mir şi diaconi.

Mănăstirea Sihla şi-a cinstit ieri, 7 august 2019, ocrotitoarea - pe Sfânta Cuvioasă Teodora. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim, împreună cu un sobor format din aproximativ 30 de preoţi şi diaconi. Cu acest prilej, pelerinii s-au putut închina la peştera sfintei, aflată în vecinătatea mănăstirii, dar şi la un fragment din moaştele Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Ierarhul le-a vorbit credincioşilor despre viaţa Sfintei Teodora, care a vieţuit şi s-a nevoit în Munţii Neamţului.

În cuvântarea sa, IPS Mitropolit Serafim a arătat că, prin nevoinţă, rugăciune şi post, omul învinge păcatul: „Ne bucurăm cu toţii de aceste sărbători, zise nemţene, pentru că, prin efortul pe care îl facem fiecare dintre noi, venind de departe sau de aproape, ne sfinţim viaţa. Ne sfinţim viaţa prin nevoinţă, prin lucrare, prin post, prin rugăciune. Nimeni nu se sfinţeşte mâncând bine, trăind bine şi plimbându-se în lume. Fiecare se nevoieşte şi se sfinţeşte pe sine în măsura în care posteşte şi se roagă, în măsura în care încearcă să facă binele şi numai binele, în măsura în care se luptă cu patimile proprii, cu păcatele, şi încearcă să cultive în locul lor virtuţile creştine. Exemplul cel mai mare ne este oferit de Cuvioasa Maica noastră Teodora de la Sihla, care a trăit întru asceză extremă, o adevărată extremă! Ştim cu toţii că ea nu a mâncat decât extrem de puţin şi a trăit în rugăciune, în nevoinţă, neavând haine cu care să se îmbrace, îndurând frigul şi căldura. Pentru că a făcut această asceză, a biruit firea ei pământească. Aşa ne biruim firea noastră păcătoasă, înclinările pătimaşe ale sufletului şi ale trupului nostru, numai nevoindu-ne”.  

Triada sărbătorilor sfinţilor nemţeni s-a încheiat ieri cu săvârşirea slujbei Acatistului Sfintei Teodora de la Sihla, ce a avut loc la peştera sfintei aflată în proximitatea aşezământului monahal.

Sfânta Cuvioasă Teodora - floarea Munţilor Sihlei

Această floare duhovnicească şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători - Neamţ. Sufletul Teodorei, fiind cuprins de dragoste pentru Iisus Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai Lui, a îmbrăţişat viaţa monahală, fericita Teodora intrând în cinul monahal la Schitul Vărzăreşti - Vrancea. După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti, sfânta s-a retras în Munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia. Trecând la cele veşnice stareţa ei, fericita Teodora - în urma unei descoperiri dumnezeieşti - a părăsit Munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului. Ajungând în Munţii Sihlei, un sihastru milostiv i-a oferit Sfintei Teodora chilia sa, care se afla aproape de schit şi de peştera care îi poartă numele.

Cuvioasa s-a nevoit mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, departe de lume. În al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, fericita Teodora, simţindu-şi sfârşitul vieţii, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi a trecut la Domnul. După anul 1830, trupul sfintei a fost găsit în peştera ei, iar familia domnitorului Mihail Sturdza a aşezat sfintele moaşte în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. În anul 1856, familia Sturdza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea racla în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti, înstrăinând astfel sfintele moaşte. Astăzi, sfintele relicve sunt păstrate în catacombele de la Pecerska.