Pictura interioară a Bisericii Banu din Iaşi, sfinţită de doi ierarhi

După ce în luna octombrie a anului 2012 a avut loc resfinţirea Bisericii „Duminica tuturor sfinţilor” - Banu din Iaşi, după ample lucrări de reabilitare şi consolidare, ieri a venit rândul şi picturii interioare a acestui impresionant locaş de cult să primească harul binecuvântării. Precum în urmă cu cinci ani, slujba de Resfinţire a picturii a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-Vicar Patriarhal, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

Pictura Bisericii „Duminica Tuturor Sfinţilor” - Banu din Iaşi a fost ieri sfinţită. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-Vicar Patriarhal. Preoţi din întreaga zonă a Moldovei - atât din stânga, cât şi din dreapta Prutului, precum şi numeroşi credincioşi au fost prezenţi la acest eveniment ce a încununat eforturile depuse în ultimii ani de comunitatea parohială.

În cadrul Sfintei Liturghii, cuvântul de învăţătură a fost rostit de Părintele Mitropolit Teofan, care a vorbit despre virtutea smereniei: „Unul dintre cele mai grele lucruri de dobândit în viaţă, indiferent de scara ierarhică pe care ne aflăm, este smerenia. Poate este cel mai frumos, dar şi cel mai dificil lucru de dobândit în lume. Este foarte greu să fii bogat şi smerit în acelaşi timp, să fii puternic şi smerit, să fii mare, în diferite feluri, şi să fii smerit. Totuşi, acest ideal este aşezat în faţa oamenilor ca o stare sufletească de atins. Taina smereniei este taina lui Hristos-Dumnezeu şi fiecare participare a noastră la Dumnezeiasca Liturghie este participarea noastră la taina smereniei lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie, Dumnezeu coboară pe pământ printr-un act suprem de smerenie, pentru ca omul, preluând aceeaşi stare de smerenie şi har, să urce spre înălţimea Împărăţiei Cerurilor”.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a rostit un cuvânt de învăţătură despre Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, subliniind faptul că acesta a fost un mare ctitor de biserici şi mănăstiri, precum şi un mare apărător al creştinătăţii, model pentru conducătorii din toate timpurile: „Marele voievod a ştiut, nu numai cu sabia, să apere deopotrivă patria, dar şi credinţa sa creştină şi credinţa ortodoxă a neamului său. A fost nu numai un apărător al Moldovei, ci şi un mare cruciat şi un apărător al creştinătăţii întregi. De aceea, pomenirea Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt astăzi, după mai bine de cinci veacuri, este de o actualitate extraordinară. Pentru aceste vremuri tulburi, Sfântul Ştefan cel Mare este icoana ideală a unui adevărat bărbat de stat. Deşi a condus o ţară mică, Ştefan cel Mare a ştiut să o transforme pe aceasta într-o mare putere europeană, admirată de Papa de la Roma şi de marile puteri occidentale”.

„Crucea Patriarhală” pentru părintele Dumitru Merticariu

În continuare, părintele Dumitru Merticariu, parohul Bisericii „Duminica Tuturor Sfinţilor”, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Teofan, binefăcătorilor şi tuturor celor prezenţi, subliniind în câteva cuvinte importanţa zilei pentru obştea pe care o păstoreşte. Pentru activitatea derulată în decursul anilor în slujba Bisericii, pentru jertfelnicia şi implicarea de care a dat dovadă, părintele Dumitru Merticariu a primit „Crucea Patriarhală”, cea mai mare distincţie pentru clerici. De asemenea, părintele paroh a primit distincţii şi embleme de onoare şi din partea unor reprezentanţi ai Armatei Române şi ai Armatei din Republica Moldova. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei i-a felicitat şi pe ctitori şi enoriaşi pentru felul în care au ştiut să-şi împodobească cu pictură biserica, oferind distincţii de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la înfrumuseţarea locaşului de cult.

Înainte de a pleca spre casele lor, credincioşii prezenţi au avut ocazia să urmărească o scurtă scenetă din piesa de teatru „Apus de soare”, ce l-a avut în centru pe Voievodul Ştefan cel Mare.

Biserica Banu este unul dintre cele mai frumoase locaşuri de cult din oraşul Iaşi, fiind un monument arhitectural şi istoric foarte important. Numele său provine de la faptul că primul ctitor a fost un mare ban - Savin Banu.

Primul locaş religios construit pe locul în care astăzi se înalţă Biserica Banu a fost zidit la începutul anilor 1700, fiind o clădire din bârne de stejar, în care se oficiau slujbele în limba română şi care purta hramul „Adormirea Maicii Domnului”. A fost cunoscută drept „biserica calicilor”, pentru faptul că cei care obişnuiau să trăiască din mila oamenilor se adăposteau, deseori, în ea. Mai mult, zona de lângă biserică, denumită astăzi „Râpa Galbenă”, era cunoscută în trecut drept „Mahalaua calicilor”, pentru că aici locuiau cei din această breaslă.

Însă biserica din lemn a început să se deterioreze, iar oamenii au început să vină în număr şi mai mare la slujbe, astfel apare necesitatea construirii unei alte biserici, mai solide şi mai mari. Drept urmare, la începutul anilor 1800 a fost construită Biserica Banu din piatră, cea pe care o vedem şi astăzi. Ctitor a fost Mitropolitul Iacob Stamati, care a reuşit să ridice un adevărat exemplu de baroc tardiv românesc. A primit hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, iar pisania existentă o arată ca fiind poate cea mai veche biserică din acest oraş în care a fost menţionat numele arhitectului, „Her. Leopold”. Atât pictura, cât şi sculptura din interiorul Bisericii Banu poartă amprenta stilului neoclasic. Cel care s-a ocupat de aceste detalii a fost Eustatie Altini, primul pictor din întreaga Moldovă care a trecut de la binecunoscutul stil bizantin, la stilul neoclasic. În calota Altarului se află o pictură murală a acestuia, singura sa pictură de acest gen, de altfel. Catapeteasma este şi ea deosebită, artistul sculptând-o în lemn de tei. Locaşul are şi astăzi câteva obiecte de patrimoniu importante, cum ar fi o icoană a Maicii Domnului care a fost adusă de primul ctitor din Cipru, un chivot de argint din 1802 şi un disc de argint din 1709.

În ultimii ani, Biserica Banu s-a aflat într-o stare avansată de degradare. Din fericire, între anii 2011-2012 au fost realizate cu fonduri europene lucrări de restaurare şi conservare, în urma cărora Altarul bisericii a fost sfinţit. În ultimii ani s-au derulat şi lucrările de pictare a bisericii, sub coordonarea pictorului Grigore Negrescu, tot cu finanţare europeană.