Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Moldova Polonia - gazdă aleasă a tinerilor ortodocşi

Polonia - gazdă aleasă a tinerilor ortodocşi

Un articol de: Ziarul Lumina - 26 Mai 2017

Pe mulţi ne curpinde curiozitatea, entuziasmul şi chiar bucuria atunci când purcedem într-o călătorie. O călătorie, un pelerinaj te readuce la viaţă. Victor Hugo, redând călătoria lui Medeleine spre Judecată, spunea că prin fiecare călătorie murim şi înviem. Locurile noi vizitate stârnesc în noi ţeluri şi scopuri pentru care merită să trăieşti, să iubeşti.

Cu acelaşi gând, un grup de 9 tineri din Iaşi şi Bucureşti a plecat, în perioada 18-22 mai, în Varşovia, Polonia, ca reprezentanţi ai României la o întâlnire a tinerilor ortodocşi ce are loc anual la Mănăstirea Grabarka.

Grabarka ne-a întâmpinat pe un deal încrestat de cruci de lemn. Aici e locul unde, timp de 38 de ani, la sărbătoarea Schimbării la Faţă din luna august se organizează un pelerinaj. Fiecare poartă în spate o cruce, mică sau mare, şi o înfige pe acest deal, amintindu-şi de crucea pe care noi ne-o alegem în viaţă, cât şi de pătimirea Mântuitorului.

„Ciuleandra" şi „Hora moldovenească" au răsunat mai târziu în jurul focului de tabără. Gazdele erau pregătite cu chitare şi un reportoriu de cântece poloneze. Poate că Dumnezeu a rânduit ca în fiecare popor să existe şi o astfel de bucurie curată pentru tineri. Prezenţa episcopului locului la aceste momente confirmă acest lucru.

Programul evenimentului la care am participat a inclus o discuţie în plen cu reprezentanţi din ţări ortodoxe. Estonienii ne spuneau că în Biserica lor nu sunt mulţi tineri între 13 şi 23 de ani, ruşii se interesau despre cum se predă ora de religie în România, georgienii ne invitau să le cunoaştem obiceiurile de Paşti, polonezii se arătau informaţi chiar şi despre hotărârile din Guvernul nostru, iar slovacii ne împărtăşeau despre lucrarea lor din Biserică, în special cu tinerii sau copiii cu vârsta până în 13 ani.

Sentimentul comuniunii şi al frăţietăţii l-am putut trăi îndeosebi şi la slujba de sfinţire din ziua de duminică, 21 mai. Slujba a fost oficiată de către Mitropolitul Sava al Poloniei, înconjurat de alţi doi episcopi, în frunte cu un sobor de preoţi. Aici am auzit pomenindu-se toţi cei 60 de întâistătători ai Bisericilor surori de pe întreg pământul: arhiepiscopi, mitropoliţi sau patriarhi.

Timp de două zile, am petrecut în capitala Poloniei, Varşovia. Am fost primiţi cu ospitalitate şi dragoste creştină de Ksenia, voluntar în cadrul Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi din Polonia. Cazarea ne-a fost asigurată la Parohia „Sfântul Ioan Scărarul" din Varşovia. Aici am avut bucuria să fim ghidaţi în limba română chiar de către un preot polonez, care a studiat în România. Biserica „Sfântul Ioan Scărarul", alături de Catedrala „Sfânta Maria Magdalena", sunt singurele locaşuri ortodoxe din capitală, deşi, înainte de cel de al Doilea Război Mondial, erau aici mai bine de treizeci de locaşuri.

Trecând prin Oraşul Vechi, putem spune că am murit şi înviat odată cu poporul polonez. Distrus complet de soldaţii fascişti în cel de al Doilea Război Mondial, a fost refăcut mai apoi pe deplin cu optimismul care sfidează înfrângerea, cu voluntari din întreg oraşul. Au rămăs în urmă doar câteva plăcuţe sau monumente cu numele celor care şi-au vărsat sângele încercând să apere cu încăpăţânare cetatea.

Nu ne-am lipsit nici de micile bucurii. Am gustat bucătăria locală, pâinea de secară, papanaşii cu brânză sau „piroghi", berea locală, ne-am plimbat pe malul râului Vistula şi am vizitat Palatul Culturii, cel dăruit de către ruşi după încheierea războiului.

Am rămas cu bucuria întâlnirii cu fraţii din Bisericile surori, cu entuziasmul cu care am descoperit locurile noi şi cu datoria de a primi cu aceeaşi dragoste pe cei care vor dori ulterior să ne viziteze ţara şi Biserica. (Emilian Donisanu, ATOR Iaşi)