„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Prenemţişor, preludiul unei mari întâlniri
Fără muncă şi osteneală, frumosul nu se arată ochiului şi inimii şi, dacă se iveşte cu prea multă uşurinţă, nu rezistă. Un astfel de principiu ne-a motivat şi pe noi, cei 50 de tineri care am acceptat provocarea de a veni la Prenemţişor - tabăra de pregătire a întâlnirii tinerilor creştini ortodocşi din Moldova.
Am venit cu drag şi în acest an şi am revăzut poiana fericirii, a prieteniei, a tinereţii, aşa cum au numit-o tinerii de-a lungul timpului. Aici, la Nemţişor, în fiecare vară din ultimii şase ani, participanţii în tabără se bucură de aer curat, de verde, de Cerul de la Nemţişor, de oameni, de viaţă şi Îl descoperă mai adânc pe Dumnezeu. Eiii... dar pentru a ne bucura, este nevoie mai întâi de oleacă de muncă.
Au început pregătirile pentru cea mai aşteptată întâlnire a anului şi m-am angajat şi eu ca voluntar. Este nevoie să readucem culoarea şi ordinea în poiană, să fie gata pentru a primi oaspeţi. S-au plantat flori mulţumită celor de la ATOR Zoiţani şi Târgu Neamţ. S-a strâns cetină de brad pentru a împodobi scenele. Bradul, arborele drept şi verde tot timpul anului, simbolizează Ortodoxia. Păstrează vie esenţa tinereţii şi aduce cu el un aer proaspăt ce dă curaj şi energie. Privind vârfurile de brazi, se înalţă şi sufletul până la înălţimea unde se poate atinge cerul cu ochii. Atorencele au făcut cu pricepere şi multă migală ghirlande care întregesc peisajul scenei încadrate de covoare tradiţionale şi icoane. La montarea corturilor osteneala a fost mult mai mare. Cu toate acestea, băieţii au biruit. Au stat cu tenacitate pe câmpul de luptă până au biruit şi au înălţat şi ultimul cort.
Am încheiat ziua de miercuri cu un concert la lumina focului, acompaniaţi de chitară, ascultând întâmplările haioase de peste zi povestite cu voie bună, apoi am făcut împreună rugăciunea de seară. Am mers la somn în corturile montate cu mâinile noastre sau, cum le numim noi, în „hotelul de 1000 de stele“, căci prin deschizătura ferestrelor se vede cerul. Înainte de a adormi, m-am gândit să vă împărtăşesc faptul că am trăit o zi minunată. Nu ar fi fost la fel dacă nu am fi muncit împreună, dacă am fi beneficiat de ceva de-a gata, dacă nu am fi depus toţi, umăr de la umăr, efortul a face frumoasă Poiana. (22 iulie 2015, Gabriela Moisii, ATOR Târgu Neamţ)